Abis


                                     de Nelu Preda

Mă muşcă o durere de ne-nvins,
Şi nu-ntrevăd nimic de întreprins.
Să fie oare totul numai vis…
Sau mă cufund, uitat într-un abis ?

Petale ofilite de mister,
Ofrandă umilinţei azi îmi cer,
Nemangâiat eu tot mai sper,
Iertarea...să imi vină de la cer.

Chemări neauzite vor să-mi spună,
Că agonia are partea bună:
E-a umilinţei şcoală consacrată,
O-nveţi şi n-o uiţi nici o dată!

Dar ceasul a sunat şi-acum din vis,
Leneş mă scol şi parcă cu plictis,
În universul paralel deschis...
Mă dumiresc de-o dată: ce… abis?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu