Fătuca

                            de Nelu Preda




Te-am văzut din depărtare, faină fata ești fătucă,
Frumusețea-ți este mare,...cum să fac să te-am tătucă?
Moșule nu-ș ce să zic și eu sunt la trup aprinsă,
Tânăr nu mai ești mata, dar îmi place să fiu stinsă!
Fata taichii, eu mai pot, dar de-o fi și-a fi să fie,
Mă oblig să-ți iau capot, și-a mai faină pălărie.
Zis și-apoi făcut în luncă, sub cel mai stufos arțar
Moșul dovedi să facă, cât un tânăr armăsar!
Moșule, ce să-ți mai spun, nu-mi trebuie pălărie,
Nici capotul ăla bun...tu ești unul la o mie!
Poate ne mai întâlnim, ici în lunca cea înverzită...
Ce să-ți spun ca să zâmbim,...mă făcuși azi fericită !

Te-aș iubi !

                                         de Nelu Preda




Te-aș iubi, dar nu-ndrăznesc, spre-al tău suflet să sui calea
Teamă-mi e că-l întâlnesc și de-l văd m-apucă jalea !
Te-aș iubi, dar nu te pot, aborda cu tot firescul,
Simt c-aș fi un idiot, și-aș friza puțin Dantescul...
Te-aș iubi, însă-n zadar, prea înalt ți-e piedestalul
Ce ți-am ridicat in dar și-ntrevede idealul !
Te-aș iubi, dar anotimpul, mă îndeam-n-a hibernare,
Și-aș dori ca numai timpul, să mă scoată din visare !
Te-aș iubi, cum nu și-acum, frumusețe-ntruchipată,
Dar mă aflu pe alt drum !...Oare-am să te uit vreodată?!

De-aș ști !




                       de Nelu Preda



De-aș ști pribeagului amor, să îi răspund cu un oftat,
Aș fi de tot triumfător, iar viața-mi fără de păcat !...
Dar nu-i deloc precum aș vrea, amorul mult mă mai incită,
Sărmana-mi inimă-n belea, degrab' se lasă cucerită !

Și nu e mult, dar nici nițel, să-i rabd în taină vâlvătaia,
Știută doar de menestrel, ce-n versuri stinge-acum văpaia.
Vezi-mi iubito suferința, iubirii mele îi răspunde,
Iar sufletul-mi cu abundența-ți de gânduri bune se pătrunde !

Iubește-mă cum te iubesc, și-ntreag amorul ne va sta,
Iar pe hârtie-al meu Dantesc, condei nu va mai debita...
Cuvinte reci și nici blesteme, acelora ce mi te-alungă,...
Le-oi accepta pe varii teme, cuvintele spuse-n-tr-o dungă!
Iubește-mă !

De-ai fi tu !




                   de Nelu Preda

De-ai fi tu aceea care, să-mi răpească inima,
Cu o simplă sărutare, să-mi stârnească  patima!
Patimă nimicitoare, ce mă poartă-n prag de moarte,
Când te văd nepăsătoare, visele vor să mă poarte,
Către negre, lungi coșmare, somnul ce mi-l tulbură,
Idei – râu în estuare, moarte-n mări de purpură!
Însă tu nu ești aprope-mi, nici cu gândul , nici cu fapta,
Îmi voi îneca amarul, scriind versuri despre alta,
Mai mlădie, mai  sprințară, decât tu ai fost vreodată
Și în suflet să-mi răsară, dragostea adevărată!
O voi întâlni aievea – uite-o,... e chiar ea aleasa!
Mă cunoaște dintr-o mie, mă poftește să-i văd casa.
Și părinții mi-i prezintă, frați, surori și alte rude
Ne-om căsători îndată-n, vara care stă s-asude.
Tu rămâi dar sănătoasă, inimă de piatră seacă
Și-o statuie-n sentimente, ar putea să te întreacă!

Iubito




                   de Nelu Preda

Iubito, nu mă chinui, mi-ai spus că și tu mă iubești...
Că dragostea va dăinui, că sentimentele-s firești,
Că și puțină gelozie, ar fi ca sarea și piperul...
Eu cred c-ar fi o lăuzie, ce ar strica de tot misterul!
În dragostea adevărată, primești mai mult decât tu dai,
Și împlinirea de îndată, te face să te simți ca-n rai...
Simți tâmplele cum îți zvâcnesc, cum inima în piept îți bate,
Iar ochi-ți se-npăienjenesc, simțind un dor de libertate
A simțurilor ce exultă, de-a pătimașului lor dor,
Să te mai strâng o dată-n brațe și liniștit apoi să mor!
Dar tu nu vezi, nu simți, nu vrei, să rezonezi cu-a mea iubire,
Iar disperarea că mă minți, m-aruncă-aproape în bolire!
Dar nu-i nimic, voi căuta în alte brațe fericirea,
Căci pe pământ pot ca să zic, nimic nu e precum iubirea!