Irizații

                     de Nelu Preda

E noapte și privesc la stele,

Mă minunez și mă-nspăimânt,

Cât de pierdut sunt printre ele...

De n-ar fi pași-mi pe pământ.

Minuni lucinde, irizații,

În bolta cerului sclipinde,

Iubiri inspiră, sau dizgrații...

Spre ochiul care le cuprinde.

Apare-apoi o stea pustie,

Ce defilează printre soațe,

Iubito, dacă-ai fi cu mine...

Ți-aș frânge sânii între brațe !

Ți-aș închina una din stele,

Iubirea-mi să-ți pecetluiască,

Dar vorbele îmi sunt tembele...

Iar gura-mi este ca de iască.

Tovarășe-mi din-naltul bolții,

Străluce-mi știți a mea iubire,

Eu sufăr,voi nu suferiți...

Nepăsătoare-n nemurire.

Târziu în noapte mă retrag,

Nemângâiat de dor și constelații,

Dar tot mă mai întorc din prag...

Să-admir a stelelor pulsații...

Noapte Bună !