Irizații




                     de Nelu Preda


E noapte și privesc la stele,
Mă minunez și mă-nspăimânt,
Cât de pierdut sunt printre ele...
De n-ar fi pași-mi pe pământ.

Minuni lucinde, irizații,
În bolta cerului sclipinde,
Iubiri inspiră, sau dizgrații...
Spre ochiul care le cuprinde.

Apare-apoi o stea pustie,
Ce defilează printre soațe,
Iubito, dacă-ai fi cu mine...
Ți-aș frânge sânii între brațe !

Ți-aș închina una din stele,
Iubirea-mi să-ți pecetluiască,
Dar vorbele îmi sunt tembele...
Iar gura-mi este ca de iască.

Tovarășe-mi din-naltul bolții,
Străluce-mi știți a mea iubire,
Eu sufăr,voi nu suferiți...
Nepăsătoare-n nemurire.

Târziu în noapte mă retrag,
Nemângâiat de dor și constelații,
Dar tot mă mai întorc din prag...
Să-admir a stelelor pulsații...
Noapte Bună !

2 comentarii: