Luceafărului



Astăzi 15 iunie se împlinesc 124 de ani de la moartea

poetului nepereche Mihai Eminescu, căruia îi

dedic cu toată pioșenia aceste modeste versuri.


Luceafăre din Ipotești
Astăzi te-ai stins din viață
În amintirea noastră ești
A îngerilor față.

Condeiul tău clocotitor
Ne-a lăsat moștenirea
Tu devenind nemuritor
În toată omenirea.

Să-ți fie somnul liniștit
Și îngerii să-ți cânte
Mireasma  teiului iubit
Mereu să te încânte.

Noi nu te vom uita în veci
La ale tale sfinte moaște
Vom da prinos de lacrimi seci
În fiecare zi de Paște.
Dormi liniștit !

Serpentina

                       de Nelu Preda




Mergând prin munți o întâlnești
Ea șerpuiește ca reptila
Dar tu să nu-ți închipuiești
Că trebuie să-o urmezi de-a sila.

Pieptiș pe munte ea te poartă
Și calea ți-a facilitat-o
Aceasta da, sublimă soartă
Aceluia ce o creat-o.

El a muncit în piept de munte
Pe soare , ploaie sau furtună
Și nu a ezitat să-nfrunte
Atâtea, ca să-ți facă calea lină.

Pe sub a soarelui arșiță
Cu târnăcop și dinamită
Te-a agățat precum o viță
De-a muntelui abruptă pantă.

Eu serpentină-ți mulțumesc
Că mi-ai deschis facilă calea
Iar celuia ce te-a creat
Pe masă nu-i lipsească sarea.

Sper să ne revedem curând
Să te găsesc tot lină
Și tot în soare strălucind
În anii ce-o să vină !

Luptă Ostaș

                             de Nelu Preda




Luptă ostaș, nu ezita, țara acum îți cere
Căci laurii îi vei avea, și o să faci și avere.
Luptă ostaș căci la hotar, acum este dușmanul
Este trufaș, n-are habar,cine-i încurcă planul.
Luptă ostaș, de te-i răni, tu te vei vindeca
Țara obol îți va plăti, chiar de-i viața ta.
Însă de-a fi ca să rămâi, infirm în astă luptă
O mamă ai la căpătâi, bătrână prea și suptă.
Cu toți atunci te vor uita, prieteni și dușmani
Singurătatea îți va sta, făclie peste ani.
Sărac, umil, dar un erou, atunci tu vei rămâne
Pribeag și fără de ecou, strigătul tău în lume.
Atuncea tu vei blestema, războiul și pe-acei
Care îl vor mai asuma, să-l poarte numai ei.

Parabola

                           de Nelu Preda




Țâșnind tangent spre infinit
În plan rămâne ferecată
Ca prințul – broască urgisit
Sau ca prințesa fermecată.

Abscisa-i  o-ntovărășește
Delimitându-i  brațele,
Calea de mijloc le-o găsește...
Stau la taifas ca țațele.

Minune-a cifrelor abstracte
Ne minunezi dar  și-nspăimânți,
Chinui elevi-n miez de noapte,
Se-ncrâcenează a lor frunți.

Puțini îți mai cunosc misterul
Când au ajuns la senectute,
Vagi amintiri de prin bagajul
De cunoștințe ce-au fost multe.

Asemeni lor și eu acum
Te reclădesc doar din crâmpeie,
Tu-mpărăteasă-ntr-un album
A  matematicii-epopee.

Odă Bucătarului



             de Nelu Preda

El  Bucătar maestru, al cratiței principe
Pe focul blând,domol, minunea o-nfiripe.
Bucatele-s alese și pune-al său obraz
Papila gustativă s-o bage în extaz!

Versat într-al vieții știe a drămui
Și are simțul pieții când merge-a târgui:
Jamboane afumate, și carne de mânzat
Ș-alte ingrediente nu-l lasă-ndatorat !

E cofetar de seamă și nu-i găsești pereche
Iar cine îl contestă, e cam într-o ureche.
E un pericol pentru,  a noastră siluetă
Nu sta în preajma lui de vrei să fii mai sveltă!

Maestre Bucătar, îmi plec azi pălăria
În fața ta și iar,ți-oi călca ”prăvălia”
Maestru-ntre maeștri, ești fără de tăgadă
Și inamicul Zero pentru mâncarea fadă!