Parabola

                           de Nelu Preda

Țâșnind tangent spre infinit

În plan rămâne ferecată

Ca prințul – broască urgisit

Sau ca prințesa fermecată.

Abscisa-i  o-ntovărășește

Delimitându-i  brațele,

Calea de mijloc le-o găsește...

Stau la taifas ca țațele.

Minune-a cifrelor abstracte

Ne minunezi dar  și-nspăimânți,

Chinui elevi-n miez de noapte,

Se-ncrâcenează a lor frunți.

Puțini îți mai cunosc misterul

Când au ajuns la senectute,

Vagi amintiri de prin bagajul

De cunoștințe ce-au fost multe.

Asemeni lor și eu acum

Te reclădesc doar din crâmpeie,

Tu-mpărăteasă-ntr-un album

A  matematicii-epopee.