Parabola

                           de Nelu Preda




Țâșnind tangent spre infinit
În plan rămâne ferecată
Ca prințul – broască urgisit
Sau ca prințesa fermecată.

Abscisa-i  o-ntovărășește
Delimitându-i  brațele,
Calea de mijloc le-o găsește...
Stau la taifas ca țațele.

Minune-a cifrelor abstracte
Ne minunezi dar  și-nspăimânți,
Chinui elevi-n miez de noapte,
Se-ncrâcenează a lor frunți.

Puțini îți mai cunosc misterul
Când au ajuns la senectute,
Vagi amintiri de prin bagajul
De cunoștințe ce-au fost multe.

Asemeni lor și eu acum
Te reclădesc doar din crâmpeie,
Tu-mpărăteasă-ntr-un album
A  matematicii-epopee.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu