Băutura Fermentată Liniștit (BFL)

Sunt BFL și ai putea să juri,
Că sunt făcut din strugurii maturi
Dar nici măcar nu ne-am intersectat-
Sunt vin, dar nu din cel adevărat!

Cu apă-alcool și aromatizanți,
Glucoză, dar și coloranți,
M-am îmbăiat și-am devenit
Trofeu cel din galantar râvnit.

Dacă mă bei să nu te miri,
Dacă începi ca să transpiri;
Pe șiră-ți trec fiorii reci
Și dai într-una să te-nneci.

Sunt ieftin, nu te bucura,
Mai bine nu m-ai cumpăra -
Doar tu decizi, e viața ta;
Te rog, te rog: nu ezita!

Odă omului

                                       
                                            de Nelu Preda

Din lut tu fost-ai plămădit, suflu de viață ai primit,
De Domnul fost-ai hărăzit, stăpân nemijlocit
Pe tot ce mișcă pe pământ, însă sfârșești într-un mormânt,
Corpul ți-e acoperământ, sufletului – jurământ.
Ești mic, însă un uriaș, succesului îi ești părtaș,
În Univers așa făptaș - doar Domnul îți e ”naș”!
Inteligent și versatil, poți fi și slugă și vechil,
Și dansatorul cel agil, sau cerșetor debil.
Soldat sau pacifist convins, escaladezi și vârful nins,
Și Cosmosul cel necuprins și-oceanul l-ai învins.
Poți fi prieten credincios, dar și dușman periculos,
În dragoste năbădăios, ”Don – Juan” meticulos.
Ești împărat, dar trecător, c’-o moarte și tu ești dator,
Ca orice simplu muritor, pe stradă trecător.
E-atât de scurtă viața ta, trăiește-o și nu ezita,
Iar tot ce faci nu regreta – asta-i menirea ta.
De-aceea omule-ți dedic, aceste versuri și ridic
În cinstea ta (ce pot să zic!), un ”suc” de alambic! 

Clipe

                                   de Nelu Preda

Alerte sau prelungi, trec clipele în viață,
Te-ntrebi unde-o s-ajungi, legat de-un fir de ață.
Sublime sau anoste, pot ele să ne fie,
Destine pot să coste, dar nimeni să nu știe.
Clipe de dor, clipe de jale, putem avea adeseori,
Dar șansele ne sunt egale, să devenim învingători!
Clipe în care biruința, ne-mbată și putem greși,
Sau clipe-n care stăruința, ne-ajută în a reuși.
Clipe în care inspirați, sublimul îl putem atinge,
Dar și-altele când disperați, cădera n-o putem învinge.
Clipe de dragoste în care, în celălalt te poți topi,
Când sufletul nu are stare, cu-al celuilalt s-ar contopi.
Clipă de clipă trece viața, parcă mai ieri eram copii,
Nu vrem, dar se scurtează ața, iar tâmplele ni-s colilii.
Și clipele nu știm când zboară, timpul am vrea să stea în loc,
Tineri am fost odinioară, dar timpul are-al lui soroc...
Privim cu dragoste nepoții, prin ei și timpul l-om învinge,
Moartea nu ne mai dă emoții, vom fi eterni când ne va stinge!

De vei pleca

                             de Nelu Preda

De vei pleca în miez de noapte,
Să știi că te voi aștepta,
Iar clipele de-alean și șoapte
Mi-or fi balsam în lipsa ta.

De vei pleca de dimineață,
Eu îmi voi ține firea,
Dar amintirile pe față
Mi-or lumina mereu privirea.

De vei pleca la prânz în grabă,
Te vei uita ‘napoi,
Și dacă cineva te-ntreabă
Nu-i spune de noi doi.

De vei pleca pe înserat,
La mine te-i grăbi,
Dar vreau să știi neapărat
Ce mult te pot iubi!

Dar de-i pleca să nu te-ntorci,
De mine de-i uita,
Te-oi blestema lacrimi să storci
În toată viața ta!

Blestem ?

Să fie libertatea blestem în România
Când protestăm în van și caravana trece?
Cu grașii și umflații ce ne stârnesc mânia
Spunând că guvernează dar punga-o să ne sece?

Ce libertate-i aia când nu ne-am vândut țara,
Au dat-o de pomană ai noștri ”patrioți”
Muncim acum la dânșii din zori și până seara
Au devenit patroni...grijania lor de hoți!

Cheliră munții noștri, vândură și petrolul
Și gazele  le dară cu-n dram de redevență
La orice venetic ce ne-a râvnit subsolul...
Blestem e libertatea?...Să-i facem reverență?

E liber la șomaj – că doar e libertate
Dar faceți ”ciocul mic” sau emigrați în lume
Cu dorul de părinții ce au ceva etate
Și pensii mai mizere decât se poate spune.

E dulce libertatea așa cum ni se spune
Mai bună ca huzurul avut în colivie
Dar fără demnitate și ea ușor apune
Și moare sufocată ușor de sărăcie!

Despre iarnă

                                       
                                     de Nelu Preda

Troiene mari așază, zăpada viscolită,
Copacii hibernează, încărunțiți prematur,
Pe ramul lor, ici-colo o cioară zgribulită,
Cu croncănitu-i surd, se tânguie imatur.

Pârtii croite-adhoc, printe troiene urcă,
Iar pruncii cu mult foc, pe sănii le coboară,
Ajunși în vale jos, în brațe le aburcă,
Urcă tăpșanul parcă ar fi întâia oară.

Fuioare gri de fum din hornuri se ridică,
E semn că-n sobe arde troznind sub plită lemnul,
S-aducă-n miez de iarnă, un pic de vericică,
În casele-ngropate-n nea, de li se pierde semnul.

Godacii iau în gură, mănunchi întregi de paie,
E semn de ger și cată să-și meșterească stratul,
Nu mai e mult pân la Ignat, când trebuie să-i taie,
Dar în neștiința lor de porci se-ocupă cu mâncatul.

Sub un covor de nea brocart, stă grâul în ogor,
Din toamnă încă a-nfrățit și-i verde sănătos,
Va fi recoltă de nădejde în anul viitor,
Când el se pare că va fi, un lan foarte mănos.

Miroase-a cetină în tindă - e bradul de Crăciun,
Împodobit cu globuri și agintii beteluri,
Tu iarnă să ne-aduci, un an cu mult mai bun,
Și sărbători cu gânduri și suflete pasteluri.

La gura sobei

                              de Nelu Preda

E iarnă-afară, ninge liniștit,
Cu fulgi de nea în tainic dans tăcut,
De basme noi cu toți ne-am amintit;
La gura sobei cercul l-am făcut.

Bunica deapănă la amintiri,
Și basme cu Ilene Cosânzene
Iar noi copii-n ochi avem luciri
Pe-alocuri încețate de Moș Ene.

Ferestrele au înflorit de ger,
În mii de albe flori de peruzele
Ce răspândesc un aer de mister
Amplificat pe laturi de perdele.

Gutuile se coc la foc mocnit,
Într-o firidă de la teracotă,
Mireasma este de nedefinit
Și nerăbdarea noastră fără cotă.

Bunicul ne privește visător,
Cu ochii plini de drag și bunătate,-
A fost și el cândva fecior...
S-au dus și ani, s-a dus și sănătate...

Noroc că-i ținem treaz curajul,
Cu veselia noastră fără leac,-
La gura sobei stăm tot anturajul
E iarnă-afară chiar și-n prepeleac.

Cărarea

                 
de Nelu Preda

Cărare-abruptă este viața,
Pe-alocuri lină și pavată
De cei ce ne-au lăsat povața
Din chin și trudă câștigată.

Meandre are firul vieții,
E cu răspântii presărat
S-alegi corect e cheia bolții,
Și-ai să ajungi unde-ai visat.

Nu te-nfrăți cu deznădejdea,
Cu lenevia sau huzurul,
Fii frate bun doar cu ideea
De-a lua de coarne taurul.

Fii bun și blând în tot ce faci,
Cărarea ta este unică
Fii dârz și luptă doar și taci,
Și-o să câștigi fără vreo frică!

Pe țărm de vis

              de Nelu Preda


Pe țărm de vis ne-om întâlni
Iubito-n astă seară
Când dragostea se va-mplini
Ferice-o să ne doară.

Pe țărm de vis ne vom scălda
În străvezii talazuri
Iar dragostea va inunda
A sufletelor iazuri.

Pe țărm de vis vom fi-mpreună
Și ne vom desfăta
Cu dragostea ca o cunună...
E tot ce va conta!

Pe țărm de vis vom adormi
Îmbrățișați duios
Și-n vis visa-vom c-am momi
Iubirea cu folos.

Melancolie

Melancolie, dulce agonie, tu mă cuprinzi în brațele-ți ades...
Tu poți să fii o simfonie, sau un vacarm de ne-nțeles.
Rememorez adesea timpul, când fericit copil eram,
Și-mi amintesc cum băteam câmpul, cărările ce le știam,
Din codrul verde, drag prieten, cu alți copii le străbăteam.
Îmi amintesc azi vag căsuța, în care am copilărit,
Pe mama-n prag, dar și măsuța, pe care scrisu-am buchisit.
Văd școala și apoi liceul, cu dascălii și-ai mei colegi,
Fiorul dragostei întâiul, ce cauți să îl înțelegi.
Revăd trecuta tinerețe, cu nebunii și împliniri,
Ce-au avut rostul să mă-nvețe, valoarea sincerei iubiri.
Cu tâmplele-argintii, știu bine, valoarea ei neprețuită,
De-aceea cea de lângă mine, va fi mereu, mereu iubită.
Melancolie, dulce agonie, mă rup acum din mreaja ta,
Mi-ai dat clipe de reverie,  de-aceea nu te pot uita.

Odă vinului

                                  de Nelu Preda

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”.

Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai
Din primăvară-n toamnă, te-a copt și te-a-ndulcit
Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai!)
Și-ai fermentat în butii largi - ușor, te-ai limpezit.

Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură,
Pe menestreli la cântec, mai mult i-nsuflețești,
Balsamul pentru suflet – băută cu măsură,
Licoare destinată plăcerii omenești.

Inspiri deopotrivă poeții și chibiții,
Destinul tău e nobil /( parșiv când prisosești!)
Poți stimula talentul, în adâncimea nopții,
Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești.

De-aceea rubinie, tu bahică licoare,
O cupă cristalină cu trupul tău ridic,
Și-o sorb în cinstea ta – ești unică sub soare...
Și-această poezie, tot ție ți-o dedic!

Parodie după ”Festina lente” de Ionuț Caragea

      Festina lente                      Parodie
                              de Ionuț Caragea                                                           de Nelu Preda
Năucitoare clipe, poeme indecente                                        Năucitoare halbe, poeme suculente
aceasta este viața, un vis, festina lente                                 Aceasta este viața când bei, festina lente
calvarul cu cocoașă, copite de argint                                  Cămila cu cocoașă, copite de argint 
cu fiecare vorbă încerc să nu vă mint                                  Cu fiecare vorbă, încerc frumos să mint
cu fiecare scrâșnet un gând se domolește                           Cu fiecare scrâșnet un gând bolborosește
în fiecare faptă o moarte mă păzește                                   În fiecare șarjă o moarte mă pândește
aceasta este viața, un vis : memento mori                          Aceasta este piața, un risc : memento mori
adu-mi mereu aminte, pleca-vor călătorii                         Adu-mi mereu aminte, când pleacă negustorii
la margine de cale, doi oameni se iubesc                          La margine de cale, doi oameni se sfădesc
privindu-i cu tristețe și eu îmbătânesc                               Privindu-i cu tristețe, mă duc și-i dojenesc 
nu-mi place vinul ăsta cu gust de scorțișoară                   Nu-mi place vinul ăsta cu gust de apă chioară  
nu-mi place nici izbânda pe calea cea ușoară                  Nu-mi place nici izbânda pe calea rea, penală
aceasta este viața : de gustibus; nu-țí place?                   Aceasta este piața : de gustibus ; nu-ți place?
trăiește altă viață sub altă carapace !                               Găsește altă piață cu altfel de mijloace!
și crucea, ce e crucea și ce poteci arată?                          Carafa, ce-i carafa și ce poteci arată?
poteca spre vecie și cea spre niciodată?                           Poteca spre beție, spre o beție lată?
și corpul, care corp se va arde-n crematoriu                    Și corpul, care corp adoarme tranzitoriu
și lumea, care lume trăiește-n purgatoriu?                     Și lumea, care lume trăiește-ambulatoriu?
aceasta este lumea, un veni, vedi, vici                               Aceasta este piața, un veni, vedi, vici
o scurtă nebunie cu dragoste și vicii                                 Un mare amalgam de bunuri și servicii
tu scrie, lasă joaca, poeme indecente                               Tu scrie cât mai bahic, poeme suculente
aceasta este viața, un vis : festina lente                           Aceasta este viața când bei : festina lente.

Eu știu !

                             
   de Nelu Preda

Eu știu aroma dulce a castului sărut,
Ce mi l-ai dat în crâng pentru întâia oară,
Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară,
Căci pân la următorul, atâta a trecut.

Eu știu – iubirea-i mare și mulți o pizmuiesc,
E unică sub soare și noi la fel ca ea...
Visez îmbrățișarea-ți sub scânteieri de stea
Gingașă, pătimașă – de-aceea te iubesc.

Eu știu – vei fi a mea pentru întotdeauna
Chiar dacă câteodată îmi pare ireal,
Împărtășim știi bine același ideal,
Și ale noastre trupuri vor fi din două una.

Eu știu!...

Ploaie de toamnă

               de Nelu Preda

Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern,
De parcă timp-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern.
Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os,
Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros.
Stau la fereastră și mă uit afară, la ploaia deasă care curge sfară,
Văd trecătorii ce grăbiți coboară, apoi febrili umbrela-și desfășoară.
Văd maidanezii uzi și zgribuliți, de-atâtea toamne tot nu sunt căliți,
Nici nu mai latră aiuriți, doar schiaună ușor neauziți.
Stau vrăbiuțe pe sub streșini, sau pitulate după cetini,
Stau vulpile ascunse-n vizuini, nu mai au chef să plece la găini.
Toată natura-i ”înghețată”, de ploaia asta sincopată,
Beau un pahar de vișinată și termin poezia toată.
Mă culc s-adorm - sper să visez la tropice cum navighez,
Ploaia să n-o mai sesisez, doar samba să o exersez.

Tunel de flori

                    de Nelu Preda

Tunel de flori e viața când ești îndrăgostit,
Plutești ca păpădia pe aripi de zefir
Prezența ei alături te face fericit
Iar sufletu-ți scânteie de parc-ar fi safir.

Tunel de flori e-atunci când simți
Al dragostei sublim fior
Te poate scoate și din minți
Ne-mpărtășit de-i a tău dor.

Tunel de flori este iubirea
Dacă o lași să te-nconjoare
Să te-mplinească-i e menirea
Și străluci-vei ca un soare.

Femeia

                        de Nelu Preda
Iubită, adorată, soție, soră, mamă,
Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers
Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă
E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers.

Ești jumătatea noastră la bine și la rău,
Suntem indestructibili când suntem împreună,
E unic sentimentul când sunt în jurul tău,
Când ne plimbăm alene și ne ținem de mână.

Ești mamă iubitoare și-atât de devotată
Nu pui geană pe geană în noapte alăptând,
Mă ierți cu ușurință dacă-ți greșesc vreodată,
Când plec de-abia aștept să te revăd curând.

Iubită drăgăstoasă, ești blândă căprioară
În brațele-ți gingașe aș sta o veșnicie,
De parcă aș iubi pentru întâia oară,
Iar dragostea ce-mi dai este o simfonie.

De mii de ani poeții îți dedicară versuri
Și tot n-au reușit să-ți zugrăvească firea,
Coloană vertebrală în aste universuri,
Femeie consecvent, tu îți găsești menirea!

Cântec de dor

                de Nelu Preda
Mi-e dor de tine și de mine,
Mi-e dor de nopțile-n pridvor
Când fiind alăturea știi bine,
Ne ostoiam ultimul dor.

Mi-e dor de zilele cu tine,
Mi-e dor de-a ta îmbrățișare;
E rău ?...sau poate că e bine
Să trec asemenea-ncercare.

Mi-e dor de florile de mac,
Mi-e dor să ți le dăruiesc -
Cu dorul nu știu ce să fac,
Mi-atât de greu, mărturisesc.

Mi-e dor îns-a rămas puțin,
Mi-e dor dar o să vin curând,
Iubirea-mi cupă de pelin
Tu s-o-ndulcești până la fund.

Mi-e dor!

Dragoste cu năbădăi

de Nelu Preda
Dragoste cu năbădăi, cine-ar fi crezut să fie
Între ea și doi flăcăi, ucenici de meserie.
Îi iubea pe amândoi, ce necaz pe capul ei,
Cum să ia unul din doi, c-amândoi sunt frumușei!
Se gândi - acum ce vrei ? ce mai, asta e brodeala...
Facem un menaj trei...și-ncheiară socoteala!
Toată lumea s-a crucit, căci s-a dovedit să fie,
Trioul prea fericit, fără nici o dușmănie.
Au făcut copii și casă, așa în devălmășie,
Un pluton lacom la masă, au hrănit cu dărnicie.
Peste ani și-aduc aminte, cum era în tinerețe,
Toți pe-o bancă stau cuminte, dând la trecători binețe.
Ca ei nu s-a pomenit, nicăieri în țara asta,
De-aceea v-am povestit, ca s-o auziți și pe-asta!

Neant

de Nelu Preda         
Visez cu ochii larg deschiși
Genuni în care mă cufund,
Sub floarea albă de caiși
Temerile să îmi ascund.

Sunt demon dar și demiurg,
În universu-mi de neant
Cu visele care se scurg,
Încet, halucinant.

Plutesc apoi prin zări celeste,
Cum noaptea numai le visam
Spre steua care nu mai este,
Să-mi licărească de la geam.

Văd galaxii și constelații,
Bengale focuri cosmice
Cu reciprocele relații
Cel mai adesea pudice.

Cobor abrupt, ies din neant,
Și văd orașul adormit;
Atunci ceasornicul galant
Îmi dăruiește-un țârâit.

A fost un vis, o nălucire
Cum deseori mi s-a-ntâmplat -
Neatul punea stăpânire
Ceasornicul iar m-a salvat!

Trandafirul

de Nelu Preda
Cu petalele-i gingașe poleite de culori,
Roșii, albe sau ciclame, e un rege între flori.
Ce miresme-nbătătoare răspândește-n jurul său!...
Aș tăia o floare însă, o să am păreri de rău!

Fost-a doar o nuielușă, un altoi cum i se spune
L-am plantat în primăvară, pe un rond spre soare-apune
Ocrotit, udat cu grijă, a crescut și-a-nmugurit,
A-nflorit și-acuma iată gâzele l-au năpădit...

Și albine și bondari, ahtiați după nectar
Vin și pleacă solitari, iară, iar și iar.
Însă toamna a sosit, florile s-au ofilit
Și măceșe-au răsărit și le-au înlocuit.

Iarna vine-apoi și ea, cu covorul său de nea
Ne-om vedea în primăvară când e cald afară.
Trandafir ești între flori simfonie de culori
Nici nu știu de câte ori, mi-ai adus fiori !

Versuri de cartier

                              de Nelu Preda
O studentă foarte cultă
A plecat ca să se plimbe
Gândurile să-și mai schimbe

După ce făcu un tur
Tanga i-a intrat în poală
Că era cam mototoală

Altă fată cam fudulă
La un birt în cap de masă
Mesteca mâncare-aleasă

O șhaorma cu pitoci
Cu garnitură de ceapă
De îți lasă gura apă

Cozonac și tărcălaci
Să mănânci și să te culci
Dup-așa mâncăruri dulci

Doi golani fără vreo treabă
Stau pe-un gard și-o iau la joacă
Cu-n zar timpul să-și petreacă

Doi bătrâni gălăgioși
Dovediți cam înțelepți
Pun nepoții să stea drepți

Maidanezii stau în prag
Doar mănâncă și și-o latră
Cartierul parcă-i șatră

Asta-i viața între blocuri
Masochistă pe alocuri
Drame și caraghiozlâcuri
Dandanale și buclucuri!

Orașul

de Nelu Preda
În zori de zi se primenește, cu-n val de ceață ce plutește
Și soarele-l ademenește, spre cerul care bleu zâmbește
Cu forfota ce se ițește, asemeni unui banc de pește.
Este orașul ce trăiește și tot mereu întinerește.
Pleacă tramvaie din depou și se deschide la metrou,
Iar furnicarul e din nou, al străzilor mottou.
Oameni grăbiți și zgribuliți, merg către job nefericiți
E zi de luni cum bine știți...nu-i bine să-i iriți!...
Școlari grăbiți și silitori, merg către școală zâmbitori
Știu c-or găsi pe-nvățători, mai îngăduitori.
Bunici cărunți și-ai lor nepoți, merg pe trotuar atenți la roți
Spre grădiniță - poți nu poți...căci nu-s nici ei roboți !
Ambuteiaje peste tot, șoferii simt că nu mai pot,
Se mișcă-o oră doar un cot...(mai bine-o iau înnot!)
În intersecții polițai, fluieră-ntr-una însă vai !...
E soare și nu poți să stai, din mâini mereu să dai !
E vremea prânzului frugal, dacă-l ratezi accidental
Poate părea ceva banal, dar e catastrofal!
De-abia când slujba s-a sfârșit, când străzile s-au liniștit
Te duci acasă cam spășit, mănânci ceva grăbit...
Ai un bilet la Național, spetacolu-i fenomenal
Râzi pentr-un an din cel normal, moralu-i colosal!
Faci o plimbare braț la braț, un cerșetor îți cere-un sfanț
I-l dai și-l pupă cu nesaț, și-l pune-apoi sub branț.
La o terasă poposești, o bere rece legumești,
Consortei ziua-i povestești...eroul ei tu ești !
Chemi un taxi, mergeți acasă, ea-n baie fiind, ieși pe terasă
Admiri orașul a ta casă, sub luna limpede sticloasă...
În depărtare o sirenă, un maidanez îi ține trenă,
Lătrând cu patimă la lună, (să fie euthanasia bună?!)
Îți faci un duș și-adormi profund, cu-a ta consoartă fund în fund
Visând c-ai să câștigi un pfund, la Bingo de-aur în curând !...

Luna

de Nelu Preda
Nopți  mirifice ne-aduce,
Luna-n cer care străluce
Ca o doamnă printre stele,
Purtând gândurile mele.
Tu crăiasă, Lună dragă
Îmi știi dragostea întreagă,
M-ai văzut în lungi plimbări
Pe a nopților cărări
Cu-a mea mândră drăgăstoasă
Subțirică și frumoasă.
A plecat de lângă mine,
Departe prin țări străine
Să-și cate norocu-n lume
Iar eu nu-i mai știu de nume.
Tu crăiaso, Lună dalbă
Spune-i că-i precum o salbă
Pentru mine, pentru noi,
Și să vină înapoi.
Dragostea să ne unească,
Copilașul să ne crească,
Iar când el va fi mai mare
Îl vom scoate la plimbare
Pe cărări de noapte bună,
Ca să-l vezi tu dragă Lună
Rodul dragostei cunună
Nășit sub un clar de Lună.

Noapte bună !...

Ajunge !

de Nelu Preda
Ajunge, nu vă săturați, cu câte guri oare mâncați?
Cu care fire existați, tumoare între frați!
Averi și case cu nesaț, agonisit-ați braț la braț,
Românul n-are bani de zaț și ghiorlăie din maț.
Sunteți rușine-ntre români, ca muncă, dați doar din plămâni,
Alunecoși și mari hapsâni, vă credeți drept stăpâni.
Salarii mari și pensii grase, diurne și mașini luxoase,
Noi stăm și tremurăm in case, in nopțile geroase.
Ambițioși și imorali, în muncă sunteți doar vocali,
Spirit de turmă de șacali, setoși dar cerebrali.
Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor
Ajunși o coadă de topor, de țără vânzător?
Ajunge, nu îi mai votați, la vot nu vă mai prezentați,
În bloc, uniți ca niște frați, de hoți voi să scăpați!...

Rulmenții

Au sfere din oțel forjat, fosforic și rectificat,
Și bucșe ce neapărat, sunt din oțel tratat.
Călite sunt și sferele, ce-și adâncesc misterele
Prin care tratamentele, la potențează zilele.
Sortate-apoi pân la micron, se asamblează unison
Și sunt gresate galanton, de-un utilaj în ton.
Apoi livrați, îi poți găsi, în tot ce-nseamnă-a meșteri,
De la modesta bormașină, la avion și la mașină,
Chiar și la trenul de pe șină, sau la combina prinsă-n tină.
Desigur i-ați recunoscut, minunea de neconceput,
Rulmenții ce au cunoscut, chiar gloria de la-nceput.
A minții omenești creație, prezenți în orice inovație,
Rulmenții au vocație, de-a fi super invenție!...

Toamna

de Nelu Preda
Frunzele-arămii ca salbă, codrului aduce toamna,
Se-ofilesc fire de nalbă, bruma-ncepe-a se-aduna.
Rândunele zgribulite, pleacă-n zbor spre calde zări,
De aproape însoțite, de mari cârduri de cocori.
Fructe dulci și aromate, învadează piețele,
Teascurile lucră toate, mustul umple pivnițele.
Și porumbul se culege, umple-acum hambarele,
Pare-se că prisosește, hrănind animalele.
Floarea soarelui e coaptă, duduie combinele,
Recoltând-o pentr-o soartă, ce ne-aduce binele.
Gospodine tacticoase, pregătesc conservele,
Pentru lunile geroase, multivitaminele.
Toată lumea-i ocupată, căci vacanța s-a sfârșit
Burnița cea sincopată, ne îndeamnă la iubit.
Toamnă dragă, al tău farmec, pe tărâmul boreal,
Este unic, e ca un cec,  alb spre visul ireal.

Bun venit Toamnă !...

Anost

de Nelu Preda
Anost e cerul plumburiu, cu norii triști plângându-și ploaia,
Anost e ceasul cel târziu, când somnul uită să mă ia.
Anost e totul împrejur, cad frunze moarte pe pământ,
Anost e fără înconjur, un vis c-aș fi cumva-n mormânt.

Anost e timpul care trece, prea iute, cât mi-a mai rămas?
Anost e picurul cel rece, ce-mi dă fior când fac popas.
Anost e prea puțin a spune, când ești trădat autumnal,
Anost e tot ce poți reține, când ai în spate un pumnal.

Anost e când nu poți deduce, crâmpeiele de plinătate,
Anost e dacă sunt caduce și nu le poți simți pe toate.
Anost e sentimentul care, te copleșește-acum tomnatic,
Anostă-i aparenta stare, ce-o poți abstrage sistematic!...

Curcubeu

                           
de Nelu Preda
Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Aproape ești atunci când eu, încerc să te imaginez.
Mă bucur fiindcă ne-am iubit, ca nimeni alți-n astă viață,
Dar totul s-a sfârșit subit, când tu ai dispărut ca-n ceață.

Te-am căutat, m-am întristat la gândul că m-ai părăsit,
Am fost atât de bulversat, că multe nopți nu am dormit...
Nu-nțelegeam cum poate tu, m-ai părăsit fără vreo vină,
Dar știu acum că sufletu,ți-a fost o pată de lumină.

Într-un târziu te-am regăsit, într-un spital luptând cu moartea
Adusă de-un nefericit, șofând băut pe zebră noaptea.
Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Nici nu mai știu dacă sunt eu, zi-noapte stau și te veghez.

Dar nu-i nimic prea mult acum, când ești fragilă și plăpândă,
Ți-aș da și sufletul oricum, ca lupta ta s-aibă izbândă.
Vom fi din nou că altă dată, inseparabili și uniți,
Iubito, fii te rog bărbată !...noi te iubim, tu să nu uiți!

Iubito

                                   de Nelu Preda
Iubito, azi ne-am întâlnit, după un veac de zile,
Și cu nesaț am țintuit, a tale negre pupile!...
Iar fața ta ca neaua dalbă, cu ten desăvârșit,
Era precum o salbă, ce sfinții au croit!...
Și păru-ți pana corbului, cădea pe umeri-ți de nea,
Că și-n duminica orbului, l-aș fi zărit lucind ca stea!...
Gurița-ți dulce, susurând, a graiului vrăjită slovă,
Cu buze roșii tremurând, de a emoțiilor supernovă!...
Iar sâni-ți mere pârguite, mi-atrag privirile vrăjite,
Cu ochi-i mângâi pe fugite, ca să nu par ca mai ‘nainte,
Vrăjit și fără de speranță, în nemiloasa ta instanță,
Ce deseori mi-a dat vacanță, indiferent de-a mea petență!...
Tors svelt de balerină și picioare lungi  lascive,
Ce-adesea mă determină, a căuta motive,
Să stau prin preajma ta, să fiu, precum un guguștiuc,
Ce caută perechea sa, sanchiu și cam năuc!...
Și trilu-ți de privighetoare, inteligent și plin de tâlc,
Sorbitul-am stând în picioare, fumând țigările în pâlc!...
Ne-om revedea, sunt sigur și tu, ai tras al dragostei fior,
Ce mă incearcă când sunt singur și brusc de tine îmi e dor!...
La revedere iubito!...


Dedicat lui Isa !...

Snoavă

                          de Nelu Preda
Dumnezeu și Petru sfânt, coborât-au pe pământ,
Să se plimbe mai curând, printre-aceia care sunt,
Duși la muncă câmpului, sus pe coama dealului.
Pe marginea drumului, un grup de femei sui,
Și la seceră porniră, între ele-o mândră Chiră,
Harnică e de te miră, Petre stă tăcut și-aciră,
Domne sfinte mare, ce mai mândră floare...
Da Petre, se pare, că este o boare,
Frumusețe are, harnică-i sub soare...
Mai merg de-on pogon și văd sub un pom,
Un flăcău zdrahon, tolănit - neom...
Creanga de tarhon, mesteca în somn.
Doamne, ce fălos și ce puturos, zise Petru jos...
Ar fi de folos, să stăm sub umbros, copac rămuros,
Să ne răcorim și-apoi să pornim, să hălăduim !...
Stau se odihnesc, și apoi pornesc, iar călătoresc,
Iată că-ntâlnesc, un flăcău domnesc, cum nu se ițesc,
Prea mulți pe meleag, ce cosea cu drag, la trifoi șirag !...
Doamne ce cu drag, cosește șirag, i l-aș duce-n prag,
Harnicei fătuță, mândră prea drăguță și prea hărnicuță
La trup înăltuță, cu ochi de căpriță și mers de vulpiță !...
Nu Petre, i-oi da, p-ăla de colea, ce se cocolea și se tolănea,

C-altfel va răbda, foame mare, grea, vai de viața sa !...