Confesiune

                                          De Nelu Preda

Se-adună vremurile-asupra mea,
M-au nins, plouat și-n arșiță răscopt
Mă păsuiește încă oare vremea ?
Voi apuca decenii opt ?!

E viața zbatere și zbucium greu,
Cu bucurii răzlețe și ispite,
Dar am luptat și lupt din greu...
Căci toate-au fost din plin plătite !

Orgoliul și ambițiile au apus...
Iar senectutea-mi dă seninătatea
De-a prețui și-a spune ce-am de spus,
În lucrurile ce privesc cetatea.

Mă veți ierta dacă vă plictisesc,
Cu ”ode” către-acei ce guvernează...
Nu pot să fac decât să buchisesc,
La versuri care poate-i șicanează !

Frumoasă este arta, sunteți tineri,
Poeți și prozatori deopotrivă,
Dar fiind  periclitați în idealuri...
Ar trebui s-o faceți și activă !

Condeiul să devină foc și pară,
Un bici al verbului descătușat,
Mânat de dragostea de țară,
Poetul să devină și soldat !

Indiferența naște monștri,
Eu sper că nu veți regreta,
Arta de-amor în ochii voștri...
Să nu devină o perdea !

Adio-acum, vă las cu bine,
Dar arta nu vă pervertiți
De scrieți un pamflet în rime,
Sau proză ... cum voi bine știți !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu