Paradox

                                            De Nelu Preda

Scârța , scârța pe hârtie, sau toc, toc, pe tastatură,
El, poetul, scrie versuri fără ritm, fără măsură,
Fără rimă, fără temă, fără noimă, fără cap,
Cu metafore de-a valma, îndesate ca-n dulap.

Geniul îi dă pe-afară, publicul ”modern”aclamă,
N-am văzut în viața mea, o așa o panaramă!
Două țuțipide sunt, abonate la elogiu,
Doar o literă să scrie și s-aclame-i privilegiu.

Terminară cum s-ar spune și superlativele,
Și cosmopolite fiind, caută motivele,
Ca să-și motiveze gestul, cum s-ar spune, isterie,
Să se entuziasmeze, pentru orice porcărie!

Poate sunt eu demodat și nu mai percep frumosul,
Sau poate m-am ramolit și gândesc acum cu dosul!
Lucru sigur însă este, că din veacuri  poezia,
Fu mereu melodioasă, și n-a pângări hârtia!

6 comentarii:

  1. Corect, poezia e prietena buna cu hartia. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu neapărat, Cristi, și eu îmi scriu poeziile pe calculator, nu pe hârtie!

      Ștergere
  2. Foarte subtil punctat aspectul noncalităţii promovată azi şi, nu numai în poezie. Trist. Dar, cu satira în vârful versului, poetul speră să conştientizeze cititorul să se întoarcă la adevărata poezie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit poemul dumneavoastră. E presărat de apariţii exotice: maimuţe "moderne/mondene/modele" cu abonamente VIP ca aplaudaci şi poeţi fără creier într-o tabără iar în cealaltă omul izolat de societate, care pune suflet în tot ceea ce face şi rămâne sincer frumosului şi armoniei. Se încheie cu un sfat indirect şi anume "Salvaţi pădurea nepângărind hârtia!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc domnule Papa, pentru citire și comentariul obiectiv și cuprinzător!

      Ștergere