Varza

                                                 de Nelu Preda

Varza, poate fi deliciu, însă cere sacrificiu...

Tre’ s-o semeni, s-o repici, muncă multă, ce să zici.

Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel frunzele îi cad...

S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii!

Tot mereu te uiți la ea, cum îi crește mantia,

De jupoane creponate, alburii și-nmiresmate!

Mândră tare se fălește și-apoi crește iar și crește,

Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge!

Iată este numai bună, de tăiat noaptea pe lună,

Ca să nu se ofilească, frunzele să nu-i pălească!

Dimineața vine-n grabă, negustorul cu tarabă,

Se tocmește, se tocmește, pe țăran îl amețește,

Și-o cumpără, ce să zic, mai pe lucru de nimic!

O aduce-apoi la piață, cum n-a mai văzut în viață,

Liniștită, pe tarabă și o cumpără o babă!

Poposește-n plasa ei, apoi cu tramvaiul trei,

Pe trotuar, în lift și gata, ea va deveni salata,

Sau călită cu cârnați, un deliciu pentru frați!

Un destin cum are varza, poate să te-apuce groaza,

Ciopățită și tocată, perpelită, marinată,

Însă în final deliciu, dup'-atâta sacrificiu!

Ăsta da final dramatic, rafinat și aromatic,

Pentru varza preparată și papila leșinată!