de
Nelu Preda
Dragoste
cu năbădăi, cine-ar fi crezut să fie
Între
ea și doi flăcăi, ucenici de meserie.
Îi
iubea pe amândoi, ce necaz pe capul ei,
Cum
să ia unul din doi, c-amândoi sunt frumușei!
Se
gândi - acum ce vrei ? ce mai, asta e brodeala...
Facem
un menaj trei...și-ncheiară socoteala!
Toată
lumea s-a crucit, căci s-a dovedit să fie,
Trioul
prea fericit, fără nici o dușmănie.
Au
făcut copii și casă, așa în devălmășie,
Un
pluton lacom la masă, au hrănit cu dărnicie.
Peste
ani și-aduc aminte, cum era în tinerețe,
Toți
pe-o bancă stau cuminte, dând la trecători binețe.
Ca
ei nu s-a pomenit, nicăieri în țara asta,
De-aceea
v-am povestit, ca s-o auziți și pe-asta!
Ficţiune sau realitate? Amuzant. Dar, orice este posibil. Transpunerea în versuri a întâmplării făcută cu mult umor de către autor. Morala, deşi subtil exprimată, este evidentă: ,,Ca ei nu s-a pomenit, nicăieri în ţara asta...,,.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Tina, pentru citire și semnul lăsat!
Ștergere