Odă vinului

                                  de Nelu Preda

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”.

Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai
Din primăvară-n toamnă, te-a copt și te-a-ndulcit
Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai!)
Și-ai fermentat în butii largi - ușor, te-ai limpezit.

Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură,
Pe menestreli la cântec, mai mult i-nsuflețești,
Balsamul pentru suflet – băută cu măsură,
Licoare destinată plăcerii omenești.

Inspiri deopotrivă poeții și chibiții,
Destinul tău e nobil /( parșiv când prisosești!)
Poți stimula talentul, în adâncimea nopții,
Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești.

De-aceea rubinie, tu bahică licoare,
O cupă cristalină cu trupul tău ridic,
Și-o sorb în cinstea ta – ești unică sub soare...
Și-această poezie, tot ție ți-o dedic!

4 comentarii: