Orașul

de Nelu Preda
În zori de zi se primenește, cu-n val de ceață ce plutește
Și soarele-l ademenește, spre cerul care bleu zâmbește
Cu forfota ce se ițește, asemeni unui banc de pește.
Este orașul ce trăiește și tot mereu întinerește.
Pleacă tramvaie din depou și se deschide la metrou,
Iar furnicarul e din nou, al străzilor mottou.
Oameni grăbiți și zgribuliți, merg către job nefericiți
E zi de luni cum bine știți...nu-i bine să-i iriți!...
Școlari grăbiți și silitori, merg către școală zâmbitori
Știu c-or găsi pe-nvățători, mai îngăduitori.
Bunici cărunți și-ai lor nepoți, merg pe trotuar atenți la roți
Spre grădiniță - poți nu poți...căci nu-s nici ei roboți !
Ambuteiaje peste tot, șoferii simt că nu mai pot,
Se mișcă-o oră doar un cot...(mai bine-o iau înnot!)
În intersecții polițai, fluieră-ntr-una însă vai !...
E soare și nu poți să stai, din mâini mereu să dai !
E vremea prânzului frugal, dacă-l ratezi accidental
Poate părea ceva banal, dar e catastrofal!
De-abia când slujba s-a sfârșit, când străzile s-au liniștit
Te duci acasă cam spășit, mănânci ceva grăbit...
Ai un bilet la Național, spetacolu-i fenomenal
Râzi pentr-un an din cel normal, moralu-i colosal!
Faci o plimbare braț la braț, un cerșetor îți cere-un sfanț
I-l dai și-l pupă cu nesaț, și-l pune-apoi sub branț.
La o terasă poposești, o bere rece legumești,
Consortei ziua-i povestești...eroul ei tu ești !
Chemi un taxi, mergeți acasă, ea-n baie fiind, ieși pe terasă
Admiri orașul a ta casă, sub luna limpede sticloasă...
În depărtare o sirenă, un maidanez îi ține trenă,
Lătrând cu patimă la lună, (să fie euthanasia bună?!)
Îți faci un duș și-adormi profund, cu-a ta consoartă fund în fund
Visând c-ai să câștigi un pfund, la Bingo de-aur în curând !...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu