Băutura Fermentată Liniștit (BFL)

Sunt BFL și ai putea să juri,
Că sunt făcut din strugurii maturi
Dar nici măcar nu ne-am intersectat-
Sunt vin, dar nu din cel adevărat!

Cu apă-alcool și aromatizanți,
Glucoză, dar și coloranți,
M-am îmbăiat și-am devenit
Trofeu cel din galantar râvnit.

Dacă mă bei să nu te miri,
Dacă începi ca să transpiri;
Pe șiră-ți trec fiorii reci
Și dai într-una să te-nneci.

Sunt ieftin, nu te bucura,
Mai bine nu m-ai cumpăra -
Doar tu decizi, e viața ta;
Te rog, te rog: nu ezita!

Odă omului

                                       
                                            de Nelu Preda

Din lut tu fost-ai plămădit, suflu de viață ai primit,
De Domnul fost-ai hărăzit, stăpân nemijlocit
Pe tot ce mișcă pe pământ, însă sfârșești într-un mormânt,
Corpul ți-e acoperământ, sufletului – jurământ.
Ești mic, însă un uriaș, succesului îi ești părtaș,
În Univers așa făptaș - doar Domnul îți e ”naș”!
Inteligent și versatil, poți fi și slugă și vechil,
Și dansatorul cel agil, sau cerșetor debil.
Soldat sau pacifist convins, escaladezi și vârful nins,
Și Cosmosul cel necuprins și-oceanul l-ai învins.
Poți fi prieten credincios, dar și dușman periculos,
În dragoste năbădăios, ”Don – Juan” meticulos.
Ești împărat, dar trecător, c’-o moarte și tu ești dator,
Ca orice simplu muritor, pe stradă trecător.
E-atât de scurtă viața ta, trăiește-o și nu ezita,
Iar tot ce faci nu regreta – asta-i menirea ta.
De-aceea omule-ți dedic, aceste versuri și ridic
În cinstea ta (ce pot să zic!), un ”suc” de alambic! 

Clipe

                                   de Nelu Preda

Alerte sau prelungi, trec clipele în viață,
Te-ntrebi unde-o s-ajungi, legat de-un fir de ață.
Sublime sau anoste, pot ele să ne fie,
Destine pot să coste, dar nimeni să nu știe.
Clipe de dor, clipe de jale, putem avea adeseori,
Dar șansele ne sunt egale, să devenim învingători!
Clipe în care biruința, ne-mbată și putem greși,
Sau clipe-n care stăruința, ne-ajută în a reuși.
Clipe în care inspirați, sublimul îl putem atinge,
Dar și-altele când disperați, cădera n-o putem învinge.
Clipe de dragoste în care, în celălalt te poți topi,
Când sufletul nu are stare, cu-al celuilalt s-ar contopi.
Clipă de clipă trece viața, parcă mai ieri eram copii,
Nu vrem, dar se scurtează ața, iar tâmplele ni-s colilii.
Și clipele nu știm când zboară, timpul am vrea să stea în loc,
Tineri am fost odinioară, dar timpul are-al lui soroc...
Privim cu dragoste nepoții, prin ei și timpul l-om învinge,
Moartea nu ne mai dă emoții, vom fi eterni când ne va stinge!

De vei pleca

                             de Nelu Preda

De vei pleca în miez de noapte,
Să știi că te voi aștepta,
Iar clipele de-alean și șoapte
Mi-or fi balsam în lipsa ta.

De vei pleca de dimineață,
Eu îmi voi ține firea,
Dar amintirile pe față
Mi-or lumina mereu privirea.

De vei pleca la prânz în grabă,
Te vei uita ‘napoi,
Și dacă cineva te-ntreabă
Nu-i spune de noi doi.

De vei pleca pe înserat,
La mine te-i grăbi,
Dar vreau să știi neapărat
Ce mult te pot iubi!

Dar de-i pleca să nu te-ntorci,
De mine de-i uita,
Te-oi blestema lacrimi să storci
În toată viața ta!

Blestem ?

Să fie libertatea blestem în România
Când protestăm în van și caravana trece?
Cu grașii și umflații ce ne stârnesc mânia
Spunând că guvernează dar punga-o să ne sece?

Ce libertate-i aia când nu ne-am vândut țara,
Au dat-o de pomană ai noștri ”patrioți”
Muncim acum la dânșii din zori și până seara
Au devenit patroni...grijania lor de hoți!

Cheliră munții noștri, vândură și petrolul
Și gazele  le dară cu-n dram de redevență
La orice venetic ce ne-a râvnit subsolul...
Blestem e libertatea?...Să-i facem reverență?

E liber la șomaj – că doar e libertate
Dar faceți ”ciocul mic” sau emigrați în lume
Cu dorul de părinții ce au ceva etate
Și pensii mai mizere decât se poate spune.

E dulce libertatea așa cum ni se spune
Mai bună ca huzurul avut în colivie
Dar fără demnitate și ea ușor apune
Și moare sufocată ușor de sărăcie!

Despre iarnă

                                       
                                     de Nelu Preda

Troiene mari așază, zăpada viscolită,
Copacii hibernează, încărunțiți prematur,
Pe ramul lor, ici-colo o cioară zgribulită,
Cu croncănitu-i surd, se tânguie imatur.

Pârtii croite-adhoc, printe troiene urcă,
Iar pruncii cu mult foc, pe sănii le coboară,
Ajunși în vale jos, în brațe le aburcă,
Urcă tăpșanul parcă ar fi întâia oară.

Fuioare gri de fum din hornuri se ridică,
E semn că-n sobe arde troznind sub plită lemnul,
S-aducă-n miez de iarnă, un pic de vericică,
În casele-ngropate-n nea, de li se pierde semnul.

Godacii iau în gură, mănunchi întregi de paie,
E semn de ger și cată să-și meșterească stratul,
Nu mai e mult pân la Ignat, când trebuie să-i taie,
Dar în neștiința lor de porci se-ocupă cu mâncatul.

Sub un covor de nea brocart, stă grâul în ogor,
Din toamnă încă a-nfrățit și-i verde sănătos,
Va fi recoltă de nădejde în anul viitor,
Când el se pare că va fi, un lan foarte mănos.

Miroase-a cetină în tindă - e bradul de Crăciun,
Împodobit cu globuri și agintii beteluri,
Tu iarnă să ne-aduci, un an cu mult mai bun,
Și sărbători cu gânduri și suflete pasteluri.

La gura sobei

                              de Nelu Preda

E iarnă-afară, ninge liniștit,
Cu fulgi de nea în tainic dans tăcut,
De basme noi cu toți ne-am amintit;
La gura sobei cercul l-am făcut.

Bunica deapănă la amintiri,
Și basme cu Ilene Cosânzene
Iar noi copii-n ochi avem luciri
Pe-alocuri încețate de Moș Ene.

Ferestrele au înflorit de ger,
În mii de albe flori de peruzele
Ce răspândesc un aer de mister
Amplificat pe laturi de perdele.

Gutuile se coc la foc mocnit,
Într-o firidă de la teracotă,
Mireasma este de nedefinit
Și nerăbdarea noastră fără cotă.

Bunicul ne privește visător,
Cu ochii plini de drag și bunătate,-
A fost și el cândva fecior...
S-au dus și ani, s-a dus și sănătate...

Noroc că-i ținem treaz curajul,
Cu veselia noastră fără leac,-
La gura sobei stăm tot anturajul
E iarnă-afară chiar și-n prepeleac.

Cărarea

                 
de Nelu Preda

Cărare-abruptă este viața,
Pe-alocuri lină și pavată
De cei ce ne-au lăsat povața
Din chin și trudă câștigată.

Meandre are firul vieții,
E cu răspântii presărat
S-alegi corect e cheia bolții,
Și-ai să ajungi unde-ai visat.

Nu te-nfrăți cu deznădejdea,
Cu lenevia sau huzurul,
Fii frate bun doar cu ideea
De-a lua de coarne taurul.

Fii bun și blând în tot ce faci,
Cărarea ta este unică
Fii dârz și luptă doar și taci,
Și-o să câștigi fără vreo frică!

Pe țărm de vis

              de Nelu Preda


Pe țărm de vis ne-om întâlni
Iubito-n astă seară
Când dragostea se va-mplini
Ferice-o să ne doară.

Pe țărm de vis ne vom scălda
În străvezii talazuri
Iar dragostea va inunda
A sufletelor iazuri.

Pe țărm de vis vom fi-mpreună
Și ne vom desfăta
Cu dragostea ca o cunună...
E tot ce va conta!

Pe țărm de vis vom adormi
Îmbrățișați duios
Și-n vis visa-vom c-am momi
Iubirea cu folos.