Odă omului

                                       
Din lut tu fost-ai plămădit, suflu de viață ai primit,
De Domnul fost-ai hărăzit, stăpân nemijlocit
Pe tot ce mișcă pe pământ, însă sfârșești într-un mormânt,
Corpul ți-e acoperământ, sufletului – jurământ.
Ești mic, însă un uriaș, succesului îi ești părtaș,
În Univers așa făptaș - doar Domnul îți e ”naș”!
Inteligent și versatil, poți fi și slugă și vechil,
Și dansatorul cel agil, sau cerșetor debil.
Soldat sau pacifist convins, escaladezi și vârful nins,
Și Cosmosul cel necuprins și-oceanul l-ai învins.
Poți fi prieten credincios, dar și dușman periculos,
În dragoste năbădăios, ”Don – Juan” meticulos.
Ești împărat, dar trecător, c’-o moarte și tu ești dator,
Ca orice simplu muritor, pe stradă trecător.
E-atât de scurtă viața ta, trăiește-o și nu ezita,
Iar tot ce faci nu regreta – asta-i menirea ta.
De-aceea omule-ți dedic, aceste versuri și ridic
În cinstea ta (ce pot să zic!), un ”suc” de alambic! 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...

Postări populare de pe acest blog