Iarna

                   de Nelu Preda


Toamna s-a retras grăbită de pe-ntinsul boreal
Iar pădurea zgribulită e gătită ireal:
Peruzele și ciubuce scânteiază rece-n soare
Pe copacii care-așteaptă zilele de grea ninsoare.

Și-ntr-o zi, pe negândite, a-nceput să fulguie
Să aștearnă un brocart unde să se zbenguie
Toți copii-înbujorați, fac la oameni de zăpadă,
Trag de sănii cu de-a rândul, frigul nu par să îl vadă.

Clinchete de clopoței se aud în sat pe uliți
Însoțite de căței care latră asmuțiți,
Sănii mici trase de cai printre albele troiene
Și din coșuri de căsuțe ies fuioarele alene.

Pe la streșini stau ”trofee” de la Ghiță cel defunct
Care-a cunoscut cuțitul și nu a avut instinct
Să își părăsească țarcul astfel viața să și-o cruțe:
A ajuns cârnăți și șuncă afumate-n cămăruțe.

Iz de cozonaci cu nucă și vin fiert cu scorțișoară
Cetină de brad și pruncii care liniștit coboară
Să ureze doar de bine la cinstiții gospodari,
Care-i omenesc cu mere și plăcinte de-ale mari.

Asta-i iarna la români, ce din neam în neam se știe:
De Crăciun tot omu-i bun chiar de este-n sărăcie
Din puținu-i dăruiește la cel care-i mai sărac:
Dar din dar se face Raiul și pocnește încă-un drac.

Cad fulgi de nea

                       de Nelu Preda


Cad fulgi de nea iubito din cerul ca marama
Ne troienesc cu vise când ne ținem de mână
Și ne plimbăm alene fără să ne dăm seama
Că timpul a-nghețat și poate tot amână

Unirea noastră care demult o așteptăm.
Zăpada-acesta albă să ne pecetluiască
Iubirea, mai profundă mereu s-o deșteptăm
Când iarna va porni din nou să geruiască.

Cad fulgi de nea iubito pe bradul de Crăciun
Lumini sclipesc în el, verzi ca privirea ta
Dea Domnul să avem un an cu mult mai bun
Să fii mereu cu mine, să te pot săruta

Iar când colindătorii ne vor ura de bine
Cu mere și colaci să-i așteptăm în prag
Un prunc să ne ureze în anul care vine,
Iar noi să-i omenim cu vin fiert și mult drag.

Cad fulgi de nea iubito, sunt albi ca pielea ta
Care mă-ntreb, e-aevea sau e adevărată
De n-ai fi ca văpaia, aș spune că ai sta
Lințoliu peste pat, de frig  îmbujorată.

Ești vinovată

                   
de Nelu Preda

Ești vinovată că iubesc, că știu ce e iubirea
Și totul a venit firesc, extazul, fericirea
Mi le-ai adus fără să știi, însă irezistibil,
Cu toate că eram copii și totu-i incredibil.

Ești vinovată că privesc cu mult curaj în viață
Privirile nu-mi mai feresc de cei ce dau povață
Că suntem tineri și-i păcat să ne unim destinul,
Însă eu țin neapărat să devenim doar unul.

Ești vinovată pentru tot ce am pe-acest pământ,
Iar să te pierd aș fi netot și-ți spun cu legământ
Că va fi tot cum ne-am dorit în viața noastră nouă,
Căci sentimentele-au sporit, chiar de mă rup în două

Între trecut și viitor, prezentul mă animă
Să-ți fiu iubit și ajutor cu dragostea-mi sublimă.
Ești vinovată, sunt și eu la fel de vinovat
Că ești a mea iubită iar eu al tău bărbat.

Poetul

                  de Nelu Preda

Din ascuțimea penei scrie stihuri
Măiastre sau mai calpe uneori
El sufletul l-așterne-n versuri
Ce mângâie tacit ca niște flori.

Cuvântu-l modelează-n noapte
Neliniști și trăiri transfigurând
Se-aud apoi ușor în șoapte
Prin troznetul din sobă îngânând.

Nu vrea nici glorie, nici faimă
Vrea doar ca versul său să fie
Cu înțeles, să aibă noimă
Și-un dram din cea filozofie

Folositoare-n ale vieții
Nu doar cuvinte sunătoare
Cotabile la cursul pieții
Brizbrizuri nefolositoare.

Să-i spuneți dacă-l întâlniți
Că-i sunteți cititor fidel
Iar versul mult i-l prețuiți
Și sunt puțini cum este el.

Va ști atunci că n-a muncit
În van la versu-i frământat
Ecoul fiind acel dorit
Efortul binecuvântat.

Eva

                      de Nelu Preda


Din mine-ai fost alcătuită, sau mai precis din coasta mea
Tovarășă mi-ai fost sortită în lumea asta-atât de rea;
Îmi știi și bune dar și rele, fără de tine ce-aș mai scrie -
Ar spune muzele și ele ca să mă las de poezie.

Tu ești gingașă ca o floare dar ca un spin de trandafir
Dac-ai simți a mea trădare, nu mă salvează sfântul mir
Sau cine știe ce canoane, mătănii și-altele la fel,
Însă poți fi ”de milioane” dacă mă simți că-ți sunt fidel.

Iubită, mamă și soție pe toate știi să le-mpletești
De parcă toate numai ție îți este dat să le-mplinești.
Se spune că-ai fi mesagerul păcatului originar
Dară eu văd numai misterul și te iubesc iară și iar.

Ești marea binecuvântare din viața mea pe-acest pământ
Chiar dacă dragoste mă doare o port cu mine în mormânt
Și chiar și-atunci de printre stele voi coborî la tâmpla ta
O, Eva visurilor mele, eu veșnic te voi aștepta!

Îmbrățișarea iernii

            de Nelu Preda


Îmbrățișarea iernii, hlamidă de cleștar
Cuprinde toată firea și ne aduce-n dar
Steluțe miliarde și ger năprasnic, rece
Pe geamuri flori de gheață și ziua iute trece.

Troiane de zăpadă s-au așternut afară,
Pe derdeluș e coadă, copiii au dat sfară
Că-n noapte vine Moșul, cu sania-i de vis
Și-n ea sunt daruri multe făcute cu dichis.

Iar bradul de Crăciun a fost împodobit
Cu globuri și beteală, lumini cum n-am gândit...
E-atâta veselie în casa noastră dragă;
Ca să-l pândesc pe Moșul, voi sta o noapte-ntreagă!

Îmbrățișarea iernii aduce bucurii,
Pentru întreaga lume (mai mult pentru copii!)
Bine-ai venit tu, iarnă, un an te-am așteptat
Cu-atâtea sărbători ce sunt, de vis, de neuitat!

Vis

                de Nelu Preda


Să te sărut, în fulg de nea m-am transformat în vis,
Că ești sublimă, îmi spunea ceva din paradis,
Apoi spuneai că mă iubești cum te iubesc și eu;
Era ceva ca din povești, ceva plăcut și greu.

Plăcut ca dragostea dintâi ce n-are-asemănare
Și greu ca focul ce întâi te pârjole și doare
Căci n-ar fi fost nici o urgie decât să mă trezesc
Iar lângă mine să nu fie trupu-ți dumnezeiesc.

Sărutu-ți dulce l-am gustat cu patimă și dor
Tu ai gemut căci ți-am mușcat din fraga buzelor.
Și ne-am iubit cum numai noi putem să ne iubim
Și îngerii doi câte doi ne-nvață să plutim

În Eden, unde ne-am cazat pentru un mic sejur
Apartamentu-i mobilat fără nici un cusur
Numai deșteptătorul sună și iată mă trezesc
Afară este lună, tu dormi, eu te iubesc.


De ziua ta

           de Nelu Preda

Astăzi e ziua ta iubite tată,
Alți ani mereu sărbătoream;
Acum e doar o zi îndurerată
Cu candele aprinse lângă geam.

E sfântul Nicolae și copiii
Se bucură de darul ce-au primit -
Noi pomenim și morții dar și viii
Iar amintirea ta ne e zenit.

Ai fost un tată blând și iubitor;
Ne-ai dat mereu curaj să izbândim,
Viață ne-ai dat și mare ajutor
Obstacolele să le depășim.

Dar boala nemiloasă te-a răpus
Când multe mai aveai de terminat,
Și multe mai aveai de spus,
Te-ai dus la ceruri și-i păcat.

Icoana ta ne este vie pururi
Și te vom pomeni din tată-n fiu
Iar lacrimile ne curg astăzi râuri
De ziua ta, cum numai fiii știu.

Am pus o steluță-n brad

               de Nelu Preda


Am pus o steluță-n brad, diamant strălucitor
Între fulgii albi ce cad din perdeaua norilor.
Și ți-am dedicat-o ție cu iubire și cu drag
Viitoarea mea soție care mă privești din prag

Cu atâta duioșie încât simt că mă topesc…
Ce să-ți spun iubito ție – decât simplu ”te iubesc!”
Știu, cuvintele-s sărace, faptele vor arăta
Că iubirea mi-e tenace și se va împrospăta

Chiar cu timpul ce va trece, noi vom fi mereu uniți
Zilele le vom petrece luminoși și fericiți…
Și de vor mai fi necazuri împreună vom răzbi
Ca și marea cu talazuri care țărmu’-l  va izbi.

Am pus o steluță-n brad, diamant strălucitor
Între fulgii care cad din perdeaua norilor
Ți-o dedic cu-a mea iubire și respect nețărmurit
Să ai numai fericire și parte de-al tău iubit!

Rondelul frunzelor ce cad

            de Nelu Preda

           
Cad frunze cum au mai căzut,
E toamnă iar în emisferă,
Peisajului ele conferă
Tristețe cum n-am prevăzut.

Pădurea-i ca din altă eră,
Cu rămuriș întrevăzut,
Cad frunze cum au mai căzut -
E toamnă iar în emisferă

Decât din urbe să mă mut
La tropice, după căldură,
Prefer o caldă băutură
Și după-aceea un vermut

Cad frunze cum au mai căzut. 

Of, țară!

                            de Nelu Preda

Of, țară, multe-ai mai răbdat în vremuri de restriște
Străbunii toți te-au apărat, dușmanul să nu miște
Nici granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze;
S-ar învârti toți în mormânt de ce-a fost să urmeze.

Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și țară
Cu inimi aspre ca de câini care te fac de-ocară.
Pământul care-a supt aici tributul greu de sânge
Este vândut la venetici, iar sufletul ne plânge.

Și codrii i-ați vândut pe rând, chelit-ați munții toți
Petrol și gaze, până când, cozi de topor netoți!?
Ați dat și aur și argint,  și mine de cărbune
În al minciunii labirint n-aveți dimensiune.

Aveam cu toți un loc sub cer și câte un serviciu
Ni le-ați vândut și azi ne cer străinii sacrificiu:
Să le fim sclavi – ne-am părăsit copiii și soția
Pentru un trai mai împlinit lăsarăm România.

Ne pleacă tineri eminenți căci nu găsesc în țară
Decât noian de oponenți cu pile mari și-ocară.
Nici medicii nu-și mai găsesc în țara lor menirea
Și pleacă unde nimeresc, să-și cate fericirea.

Poporul suferă-n tăcere un trai tot mai anost
Cu biruri multe și durere o duce tot mai prost.
Doar hoții și-au găsit tărâmul de vis și-ndestulare
În tine țară, tu ești țărmul, nu da capitulare!

Of, țară, scutură-ți grumazul, și-aruncă paraziții
Fiindcă-ai întors destul obrazul să-l pălmuie bandiții!
Ridică-ți fii-ntr-un moment cu gândul libertății
Scandând cu forță-n Parlament:”Afară cu toți hoții!”

Rondelul crizantemei

             de Nelu Preda


Tu înflorești când bruma vine,
Culorile îți sunt divine,
Petalele par limbi de viață -
Bruma ce cade nu le-ngheață.

Misterioasă, parfumată,
Culoarea ta e sidefată,
Tu înflorești când bruma vine
Frumosul e ascuns în tine!

Regina florilor târzie,
Buchetul tău e-o simfonie,
A toamnei scenă ruginie
Te-aplaudă numai pe tine,

Tu înflorești când bruma vine!

Rondelul îngerilor arși

                      de Nelu Preda
    

Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării,
Stârnind șuvoi de lacrimi, pe tot întinsul țării.
Erau atât de tineri, frumoși, deștepți, cuminți,
O, Doamne, cum n-auzi atâtea rugăminți?

Păcatele le iartă la cei ce-ai luat la tine,
La cei în suferință, ajută-le la bine.
Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării,
Ajută-ne tu Doamne să rezistăm durerii.

Suntem cu toți acum alăturea de voi,
Fără să o doriți, ați devenit eroi.
Simbol al libertății, ați dărâmat pe marii
Răspunzători – guvernul client al delăsării.

Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării!

Rondelul toamnei

              de Nelu Preda

E iarăși toamnă-n urbea noastră,
Cad frunze ruginii pe-alee,
Dar a-nflorit o azalee
Spre fericirea mea și-a voastră.

E-o toamnă lungă și călduță,
Cum n-a mai fost în viața voastră,
E iarăși toamnă-n urbea noastră;
Să ne plimbăm c-o teleguță.

Magnoliile-au înflorit
Cum nu s-a mai văzut pe-aici,
De parcă ar fi puse-n glastră -
De-așa ceva, ce poți să zici?

E iarăși toamnă-n urbea noastră!

Sonetul credinței

                     de Nelu Preda


Eu sunt creștin însă nu fac tam tam:
Credința-mi eu prin fapte-o manifest
Iar tot ce scriu este un simplu test,
Cuvântul fiind și spadă și balsam.

Că ești cu Tatăl e ușor a scrie
Însă nu-l aminti la orice pas -
Frumosul Lui nu are nici impas,
Nici urmă de habotnicie.

Când scrii, fii scurt, concis ca El,
Nu-ți lăbărța credincioșia
În versuri care au ca țel

De-a înnegri noian hârtia,
Clamând iubirea pentru El!...
Fă ”practica”, nu ”teoria”!

Poți?

                           
 de Nelu Preda

Poți mângâia o lacrimă, poți săruta un vis?
Și poți iubi cu patimă fără vreun compromis?
Răspunsu-l știi dar nu mi-l spui căci n-ar mai fi mister
Oricum, ca tine altul nu-i și nu vreau să disper

Că n-o să-mi mângâi lacrima izvor de fericire
Și n-o să-mi stâmperi patima care mă ține-n fire.
M-oi săruta ca pe-al tău vis de-alean și contopire
Și îmi vei șterge (știu precis) lacrima de iubire.

Poți mângâia o lacrimă, poți săruta un vis?
Iubirea mea va fi atunci fără de compromis!

Generație de sacrificiu

                   de Nelu Preda


 Suntem o generație de sacrificiu, la fel părinții noștri-au fost,
N-avem nici casă nici serviciu, sau dacă-avem e plătit prost.
N-avem nici viitor, prezentul ne-alungă orice optimism
Fiindcă ne doarme parlamentul, și-a năzui e un truism.

Învățământul e în stază, și pregătește doar șomeri
Poate cel mult agenți de pază cu diplome de ingineri.
E plină țara azi de malluri, iar fabricile-au dispărut
 Masiv se emigrează-n valuri, la muncă în necunoscut

În vestul ”rece” și distant, ca cetățeni de rangul doi,
Având statut de azilant, și slujbe de cărat gunoi.
Ca cetățeni europeni avem doar multe obligații
De muncă să rămânem țepeni, să ascultăm și observații.

În țara noastră-s azi stăpâni toți veneticii și-mbuibații
Toți, altceva decât români, conduc destinul ăstei nații!
Păduri, ogoare și petrolul, sunt stăpânite de străini:
La guvernanți le-au dat obolul – câțiva nenorociți țechini.

Și au vândut-o pe nimica, pe noi asemenea poporul,
Nu au știut deloc de frica, a ce le-aduce viitorul!
Căci am răbdat destul și osul, ni-i scrijelit azi de cuțit...
Gata, v-ajunge-atât cu ”rosul”, și ”hoitul” s-a cam împuțit!

Ne-am săturat de sacrificiul atâtor zeci de generații
Care-au muncit spre propășirea nefericitei ăstei nații!
Tot ce-au agonisit părinții, voi ați furat într-o decadă
Și toată istețimea minții ați folosit-o pentru fraudă.

Treziți-vă cât mai e vreme, dați-ne țara înapoi
Căci noi nu ne vom teme s-o luăm cu forța de la voi!...
Iar dacă vom vedea că voi nu vețí găsi soluție,
Atunci precis vom declanșa o nouă revoluție!

Toamna

                                                  
de Nelu Preda               

  Motto: ”Toamna este primavara iernii” - Henri de Toulouse Lautrec

Sunt patru anotimpuri care se tot perindă majestuos,
Și fiecare-n felul său este asemeni de frumos
Încât te-ntrebi ce demiurg le-a ticluit și proiectat;
Din toate însă nu-i nici unul precum e toamna de bogat

În roade, vârfuind hambarul și fructe dulci înmiresmate
Dar și peisaje care parcă se cer neapărat pictate.
Cum primăvara pentru vară e un preludiu colorat
Prefigurând verdeața ei și caldul de nesuportat,

Și toamna-i primăvara iernii cu timpul rece și noros
Păduri de-aramă care-anunță că vine timpul cel geros,
Că vine iarna implacabil și trebuie să pregătim
Cămara cu provizii, lemne, ca să putem să ne-ncălzim.

A început și școala iară mai toți boboci-s în careu
Unde-a trecut atâta vreme? parcă așa eram și eu!
Când au trecut atâtea toamne? of Doamne, am îmbătrânit,
Părul mi-e nins în plină toamnă, doar inima n-a-ncărunțit!

Ea tot iubește bat-o vina, chiar de e toamnă-n emisferă
Arunc ochiade la vecina (mai tânără, din altă eră!)
Ea îmi zâmbește enigmatic și mă întreabă cu-nțeles:
Tataiule, e grea sacoșa, hai să ți-o duc și dai un ness!

Strănută, păpădia!

                      de Nelu Preda


A fost odat’ un tăureci la fel ca orișicare,
Hălăduind peste imaș, păscând cu nepăsare
Sub soarele strălucitor și dătător de viață,
I se-arătă un bulgarăș pe lujer de verdeață.
El curios adulmecă acea minunăție
Și se-ntrebă în mintea lui: oare ce va să fie?
Parcă mâncare nu ar fi, nici vreo viețuitoare -
Strănută, păpădia-atunci a și-nceput să zboare
În mii de umbreluțe ce, au năpădit imașul,
Cu dansul lor unduitor uimiră tăurașul.
Porni atunci entuziast și orice păpădie,
O strănută și-i risipi semințele-i o mie.
Într-un târziu, a ostenit cu joaca asta nouă
Se-ntoarse la saivan, și-apoi a început să plouă.
O lună mai târziu văzu imașul năpădit
De zeci de mii de bulgărași și a rămas vrăjit.
A înțeles că-n joacă lui a semănat cu viață
Imașul coliliu acum în zori de dimineață.
La fel și noi, ce ”semănăm” în glumă sau în joacă,
Vom și culege negreșit chiar dacă n-o să placă.
Căci tăureciu'-avu noroc – n-a semănat cu spini,
Ci cu semințe de verdeață imașul din vecini.

E toamnă

                                         de Nelu Preda


E toamnă iar afară, împrejur, cărările-nfrunzite ne așteaptă
Cu nerăbdare merg și pot să jur, că tu ești nelipsită ca o treaptă
În calea către dragostea supremă, care se cuibărește între noi
Iubito,  sunt într-o dilemă: e bun sau rău un meteo cu ploi?

E bine să rămânem în odaie, cu cheia răsucită vinovat?...
Ca un pretext va fi să fie-o ploaie, să nu mai coborâm deloc din pat.
Să depănăm la vise și alinturi, privind la ploaia ce ne bate-n geam
Reamintindu-ne de-acele mituri, și stihuri despre râu și ram?!

Sau bine-ar fi să fie numai soare, să admirăm copacii arămii
Din parc mergând la o plimbare, pe lângă crizanteme mii și mii?
Să mergem mai apoi la o terasă, cu must și sfârâitul de pastamă,
De mână să te țin a mea frumoasă, pe nimenea tu să nu iei în seamă.

Apoi, pășind pe-al frunzelor covor, ce se așterne aur pe alee
Să mergem către casa cu pridvor, și strat înmiresmat de azalee.
Să ascultăm cum sus prin nori, în zbor spre depărtări mai calde
Se-ndeamnă stoluri de cocori, înșiruiți precum smaralde.

E toamnă-afară-a mea iubită, dar sufletul mi-e iată plin
De-o primăvara nesfârșită, și-al tău neprețuit alin.
Cu tine-alături orice toamnă, din emisfera boreală
E un nimic sublimă doamnă, iubirea mea, vis de beteală!

La mulți ani tuturor românilor oriunde ar fi! - Omagiu ție...

                                   
                                                                                                     


Omagiu ție sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii
Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii
Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii,
Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii.

Omagiu ție scump stindard, tu i-ai condus la luptă dreaptă
Pe-ai noștri pui de leu ce ard, s-arate-a vitejiei treaptă;
Să-și apere iubita țară, de cotropiri să o ferească,
Iar pentru cei ce-ar jindui, în veci să nu mai îndrăznească.

Omagiu ție steag de luptă, victorii multe-ai petrecut
Cu-nsuflețirea cea eruptă, vitejii multe-ai cunoscut.
Noi te cinstim acum și-n veci, cu roșu galben și albastru,
Chiar dacă vorbele ni-s seci, a te descrie, ești un astru!

Petale de vis...

                  de Nelu Preda


Petale de vis am sperat să-mi aduci
În somn legănat de șoapte sublime,
Dar tu ai venit sprijinit de uluci
Duhnind a trăscău și plin de grăsime.

Dar eu te-am iertat  – am promis
Căci mâna-ți virilă purta o ”povară” –
Buchetul de roze – petale de vis,
Puțin ”șifonat”, mi-a adus primăvară.

Dar am să te iert, și acum și-altă dată,
Căci nu pot trăi fără tine nicicum,
Petale de vis mi-umplu inima toată
Când simt al buchetelor tale parfum.

Cu tine...

               de Nelu Preda

Cu tine-s împlinit, nu mint,
Tu ești iubirea mult visată,
Ieșirea mea din labirint
Spre dragostea adevărată.

Cu tine zbor spre înălțimi
De vis, și-ating extazul,
Precum un vuiet de mulțimi
Ce pot, și rup palazul.

Cu tine doar nu mă simt ”nud”
Când mă destăinui ție,
Privirea ta de-un verde crud
Iubește și mângâie.

Cu tine!

Resemnare

          de Nelu Preda


Mă resemnez cu-apusul
Când să răsar aș vrea,
Tu mi-ești acum opusul
Deși te-aș vrea a mea.

Mă resemnez cu vântul
Când aș dori furtună,
În ceea ce cuvântul
Rostește și alină.

Mă resemnez, dar încă
Mai e și mâine-o zi,
Nu poți să fii o stâncă
Și poate te-i trezi

Că resemnarea mea
E doar o aparență,
Și suferința-i cea
Ce dă preponderență

Acelui simțământ
Ce-l am doar pentru tine;
Vreau un deznodământ -
Zâmbește-ți șade bine!

Iubito, largă-i zarea
O țin doar pentru tine,
Și sincer, resemnarea
Nu este pentru mine!

Tăcerea ta

                               de Nelu Preda


Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară,
Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară,
Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență,
Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență.

Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea,
Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea
Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan,
Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an.

Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare,
Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare.
Știu c-acest vis se va-nplini și inima-ți va tresălta,
Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.