Încotro?

                              de Nelu Preda

Ne înmulțim frenetic, prăpastii se-adâncesc,
Unii rabdă de foame, iar alții huzuresc.
Sutime din mulțime, deține bogăția,
Iar restu-umanității împarte sărăcia.

Avide, corporații, ne otrăvesc pământul,
Pentru-a avea recolte cât nu cuprinde gândul
Tot ce mâncăm e chimic sau ieftin surogat,
Cu sănătatea noastră, dăm bir la cel bogat.

Planeta-i infestată, de sute de reziduuri,
Păduri sunt decimate, nimeni nu-și face gânduri,
Ce-or respira copiii, nepoții noștri oare
Și alte generații din lumea viitoare?

Și peste toate-acestea, mai vine și Jihadul
Cu-atâtea atentate ce aduseră iadul;
Religia-i sublimă când este umanistă:
Dar Doamne, încotro, cu toată-această listă?

De-ai ști

                             de Nelu Preda


De-ai ști de câte ori în vis te-am mângâiat duios
Pe-obraji și capul de copil cu părul unduios,
De câte ori te-am alintat în visele de noapte,
Și cât de mult am așteptat blândele tale șoapte.

De-ai ști ce vise mi-am făcut de-ar fi să mă iubești
Suava-ți ființă de povești de-ar fi să-mi dăruieși
Ți-aș ridica un piedestal în mintea-ndrăgostită
Ca tine nimeni pe pământ nu ar mai fi iubită.

De-ai ști de câte ori aștept în fața casei tale
În nopțile de lung nesomn privind fereste pale.
Și dimineață-ntr-un târziu te întâlnesc în cale
Ești încă mică – să mai crești frumoaso dumneatale!

Soarta poetului

              de Nelu Preda
      
Încerc de patru zile-n silă
Să scriu un vers – ceva de soi
Dar muza-mi este cam tembelă
Cu ochi beliți și păr vâlvoi!

Metafore și epitete
Îmi vin în gând, nu reușesc
Decât expresii desuete,
Vetuste, eu îngăimăresc!

Și scriu, și șterg, și iară scriu,
Mahmură, muza mă fentează
Mi-e mintea ca un bisturiu...
Tocit atunci când operează!

Scot rime neîmperecheate,
Și versuri fără ritm și rost
Că muza mea, dezîmbătată
Mi-a spus cinstit că sunt anost!

Adio dragă poezie,
Te las la cei calificați
Decât să scriu prozoerie*
Ce-i ca un icter la ficați...

* Prozoerie - poezie cu rimă”albă”

Gând călător

                      de Nelu Preda

Te port cu mine-alături, în gândul călător
Ce mi te-nsuflețește, mirabilă-amintire
Iubirea dintre noi nu-i lucru-ntâmplător,
Nu-i de pe-o zi pe alta și nici o nălucire.

Te port cu mine-alături, în gândul călător
Tu muza mea călină, tu floare între flori,
Balsam ești pentru suflet și mare ajutor,
În lupta cu fantasme ce des îmi dau fiori.

Te port cu mine-alături, în gândul călător,
Ce zboară către tine când viața ne separă;
Te văd aievea-n vălul opac, seducător,
Al norilor din cerul iubirii de-astă vară.

Te port cu mine-alături,în gândul călător
Dar timpul e prea scurt, fiindcă sunt muritor.

Eminului

                  


         
Din cânt de doină și cuvânt
Luceafăr te-ai născut
Și-ai pus cu pana legământ
S-ajungi recunoscut.

Condeiul tău clocotitor
Ne-a lăsat moștenirea
Și-ai devenit nemuritor:
Asta ți-a fost menirea.

Sub tei un somn odihnitor
Să dormi în paradis
Coroanele de merișor
Te străjuiască-n vis.

Nicicând noi nu te vom uita
Și la mormântu-ți sfânt
Prinos pios pe rând vom da
Ca veșnic legământ!

Seara (parodie după ”La ceas de taină”)

                   Seara

 Seara, îngerii beți cad din ceruri
E vremea când au pus de-o băută
M-ar  îneca ușor în băi de miruri
Dar au prea tare mintea abătută.

Seara, stafii ce umblă amețite
Îmi dau fiori zbârlindu-mi părul
Și-mi umflă ochii în orbite
Că văd de-aproape viitorul:

Seara, te-aștept pe tine Mărioară
Iubirea mea lungă de-un ceas
Sunt Gheo, băiatul de la țară
Te-aștept, am vadra!(ultim as).


         La ceas de taină
                         de Nelu Preda


La ceas de taină, îngeri coboară din ceruri,
E vremea râvnei contra marilor ispite,
În suflet toți păstrăm mici juvaeruri,
De pesimism pot fi ușor răpite...

La ceas de taină, umbre mă-nconjoară,
Nemărginirea infinitului mă doare,
De parcă l-aș simți întâia oară,
Eu mic și el atât de mare...

La ceas de taină, iarăși eu te-aștept,
Să fii acum crăiasa visurilor mele,
Să pot ca să te strâng la piept,

Uitând de toți de toate și de rele!