Iubirea

                    de Nelu Preda


Iubirea-i o culoare roșu-aprins,
Un sentiment sublim, de neînvins,
Ea crede, iartă și nădăjduiește
Coloane către infinit clădește.

Iubirea-i sentiment ardent,
Când te cuprinde pari absent
Și important e doar cel care
Împărtășește-a ta candoare.

Iubirea-i tot ce-i bun în viață,
Ne dă un sens, ne dă speranță
Uităm de vanități, orgolii,
Putere-avem s-atingem polii.

Iubirea-i tot ce ne putem dori,
Doar la lumina ei poți înflori –
Tu omule iubește cu putere,
Căci asta-i cea mai mare-avere!

Bâlci

                     de Nelu Preda


Mă uit tot mai rar la televizor
Kitsch-ul e constant, învăluitor,
Vezi doar maneliști și umor anost,
Ce-atâta cultură!...n-are nici un rost!

Dive subnutrite, și analfabete,
Fac deliciul plebei prea adesea bete,
Etalează nurii falși, siliconați,
Buze precum trompe, de la elefanți.

Umoriști cu ștate, se prostituează,
Glume deșănțate fac și debitează,
Seriale-asemeni, zise de umor...
Ce imagimații!...vai de mama lor!

Și când mai apare câte-o dramă bună,
Și e subtitrată de-una de pe lună,
Care scrie ”sau”, când s-au despărțit,
Șimți o ușurare dacă s-a sfârșit!(drama)

De-asta spun că bâlciul e-n televizor,
Știrile le văd mai des, pe calculator,
Nu vreau să mai văd, Show-uri și talk-show-uri
De trei lei minutul, fără de ecouri!

Dacă vă doriți un bun viitor,
Să feriți copiii de televizor!...
Dați-le o carte, poate-o poezie...
Asta îi va face, mai deștepți să fie!

Asta îi dezvoltă intelectual
Neîngurgitând, totul vizual.
Citind, ei exersează imaginația,
Iară mai târziu, vor salva nația!

Prin vers...

                                               
de Nelu Preda

Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene,
Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene.

Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat
Oricât de mare-a fost durerea, și-oricât am fost de-nsingurat.

Prin vers azi năzui să ajung aproape de al vostru suflet,
Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru cuget.

Să știți că rolul de poet, nu-i nici ușor și nici străluce,
Iar celor ce se-ncumetă, nici fericire nu le-aduce.

Să mânui strofa și cuvântul, din ele dăltuind frumosul,
E privilegiu, dar și muncă – n-o spun făcând pe firoscosul!

E greu să ai audiență, când la putere-i  vizualul
Cuvântul scris interesează, doar de vizează trivialul.

De-aceea vă îndemn frățește, nu fiindcă mi-ar fi bine mie,
Din când în când, stimați prieteni, citiți și câte-o poezie!