Privirea...

                    de Nelu Preda

Privirea ta mă fascinează
Cu-a ei sclipire de smarald,
Aproape că mă penetreză
Și sufletul mi-l simt mai cald.

Privirea ta-i alunecoasă,
Șăgalnică mă săgetează,
O simt cât este de focoasă
Dar tot mă imobilizează.

Privirea ta, mi-așa de dragă,
Eu viața toată mi-aș dori
Să știu că mă cuprinde-ntreagă
Robit, sub ea aș înflori!

Valurile vieții

                                       
de Nelu Preda

Suntem cu toți corăbii pe valurile vieții,
Străbatem ape calme, sau aprige furtuni
Cu-ntunecimi de noapte în geana dimineții,
Ajungem să ne pierdem prin negrele genuni.

Bat vânturi de la pupa, care ne propulsează
Pe marea existenței s-ajungem campioni,
Sau ne rup velatura și toți ne-abandonează
Riscând  atunci deriva spre rolul de pioni.

Talazuri ne inundă a sufletelor cale*
Noian de sentimente ce nu-l putem opri
Îndrăgostiți, visăm ținuturi boreale,
Ne cufundăm în marea de vise roz sau gri.

Ne căutăm perechea cu care să plutim
Alăturea formând sublim catamaran**,
La bine și la rău tot unitari să fim
Prin valurile vieții răzbatem an de an.

*Cală-Cale: compartiment(e) de mărfuri al unei corăbii sau vapor

**Catamaran: ambarcațiune cu două chile(corpuri) unite prin traverse

Iubito...

                                       
de Nelu Preda

Iubito, dragostea m-a copleșit,
Ți-am cumpărat acest inel s-o consfințească
Cu toate că acum sunt rătutit,
Sper gânduri bune-acesta să-ți trezească.

Întâmplător ne-am întâlnit
La coadă stând să cumpărăm covrigi,
Te-am remarcat atunci subit -
Ți-am dat o sfoară ca să nu te frigi.

Emoționată, însă ronțăind
Mi-ai mulțumit zâmbind fermecător,
Eu te-am privit cu mare jind,
Și-am ronțăit la rându-mi cu mult spor.

Te-am invitat la suc și-ai vrut -
Credeam că m-am născut a doua oară,
Dar pentru tine m-am temut
Când a-nceput subit să plouă-afară.

Aveam umbrelă, și gândind:
Doamne, mi-ai dat un mare avantaj!
Spre casă amândoi pășind,
Să te sărut cum să îmi fac curaj?

E-un an și nu exagerez,
Noi ne iubim sublim, ca-ntâia oară.
Lăngă inel eu anexez...
Și un covrig rotund, legat cu sfoară!

Cât te-am iubit...

Cât te-am iubit, nu o să știi vreodată,
Erai ca aerul pe care-l respiram,
Ca plaja pentru marea-nvolburată
Sau frunzele pentru-nverzitul ram.

Cât te-am iubit, nu poate să îți spună
Nici teiul lângă care te-așteptam,
Nici strălucirea razelor de lună
Sub care eu la tine doar visam.


Cât te-am iubit aproape c-am uitat,
A fost demult, cândva în tinerețe
Iar ieri te-am întâlnit și-am ezitat,
Să mă apropii și să-ți dau binețe.

Cât te-am iubit - e prea târziu acum,
Chiar dacă-ai vrea și tu să mă iubești
Ar fi precum un biet poem postum
Citit doar dacă tu binevoiești.

Cât te-am iubit!