Cât te-am iubit...

Cât te-am iubit, nu o să știi vreodată,
Erai ca aerul pe care-l respiram,
Ca plaja pentru marea-nvolburată
Sau frunzele pentru-nverzitul ram.

Cât te-am iubit, nu poate să îți spună
Nici teiul lângă care te-așteptam,
Nici strălucirea razelor de lună
Sub care eu la tine doar visam.


Cât te-am iubit aproape c-am uitat,
A fost demult, cândva în tinerețe
Iar ieri te-am întâlnit și-am ezitat,
Să mă apropii și să-ți dau binețe.

Cât te-am iubit - e prea târziu acum,
Chiar dacă-ai vrea și tu să mă iubești
Ar fi precum un biet poem postum
Citit doar dacă tu binevoiești.

Cât te-am iubit!

6 comentarii:

  1. Minunate versuri. Pacat ca se sfarsesc cu un mare regret.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Din păcate, așa se întâmplă câteodată în viață.

      Ștergere
  2. .....amintiri, regrete, nostalgie! Frumoasă poezie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Tina, pentru citire și semnul lăsat!

      Ștergere