Seară de vară

                               

 de Nelu Preda

Când se lasă înserarea dup’-un soare arzător,

Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor

Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor,

Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor.

Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud,

Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud;

În lumina-i estompată te privesc și nu te-aud -

M-a hipnotizat privirea ta de-un verde crud.

Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm,

Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm

Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm

Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm.

E răcoare și e bine, ea de mine se lipește

Cu o floare la ureche dulci cuvinte îmi soptește

Ne retragem în pridvor -  chiar mă și zorește:

Vine repede cu mine, cine mă iubește!

Vara, seara-i alinare pentru orice supărare

Un prilej de întâlnire pentr-o sărutare,

Și un țap la o terasă, presărat cu sare;

Dacă-l sorbi cu-a ta iubită, dragostea nu moare!