Cu tine...

               de Nelu Preda

Cu tine-s împlinit, nu mint,
Tu ești iubirea mult visată,
Ieșirea mea din labirint
Spre dragostea adevărată.

Cu tine zbor spre înălțimi
De vis, și-ating extazul,
Precum un vuiet de mulțimi
Ce pot, și rup palazul.

Cu tine doar nu mă simt ”nud”
Când mă destăinui ție,
Privirea ta de-un verde crud
Iubește și mângâie.

Cu tine!

Resemnare

          de Nelu Preda


Mă resemnez cu-apusul
Când să răsar aș vrea,
Tu mi-ești acum opusul
Deși te-aș vrea a mea.

Mă resemnez cu vântul
Când aș dori furtună,
În ceea ce cuvântul
Rostește și alină.

Mă resemnez, dar încă
Mai e și mâine-o zi,
Nu poți să fii o stâncă
Și poate te-i trezi

Că resemnarea mea
E doar o aparență,
Și suferința-i cea
Ce dă preponderență

Acelui simțământ
Ce-l am doar pentru tine;
Vreau un deznodământ -
Zâmbește-ți șade bine!

Iubito, largă-i zarea
O țin doar pentru tine,
Și sincer, resemnarea
Nu este pentru mine!

Tăcerea ta

                               de Nelu Preda


Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară,
Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară,
Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență,
Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență.

Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea,
Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea
Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan,
Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an.

Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare,
Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare.
Știu c-acest vis se va-nplini și inima-ți va tresălta,
Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.