Tăcerea ta

                               de Nelu Preda


Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară,
Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară,
Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență,
Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență.

Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea,
Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea
Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan,
Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an.

Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare,
Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare.
Știu c-acest vis se va-nplini și inima-ți va tresălta,
Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.

6 comentarii:

  1. Imi place mult , Nelu ! Iar finalul e pe masura intregii poezii :)

    Foarte frumoasa poezie !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, Adina, pentru lectură și apreciere! Mă bucur că-ți place poezica mea!

      Ștergere
  2. In dragoste, speranta este omniprezenta. Idee sugerata de ultimele versuri ale poeziei. Romantism subtil si, oarecum moralizator.....,,si vei uri tacerea ta,,. Frumoasa poezie. Felicitari autorului.

    RăspundețiȘtergere