Toamna

                                                  
de Nelu Preda               

  Motto: ”Toamna este primavara iernii” - Henri de Toulouse Lautrec

Sunt patru anotimpuri care se tot perindă majestuos,
Și fiecare-n felul său este asemeni de frumos
Încât te-ntrebi ce demiurg le-a ticluit și proiectat;
Din toate însă nu-i nici unul precum e toamna de bogat

În roade, vârfuind hambarul și fructe dulci înmiresmate
Dar și peisaje care parcă se cer neapărat pictate.
Cum primăvara pentru vară e un preludiu colorat
Prefigurând verdeața ei și caldul de nesuportat,

Și toamna-i primăvara iernii cu timpul rece și noros
Păduri de-aramă care-anunță că vine timpul cel geros,
Că vine iarna implacabil și trebuie să pregătim
Cămara cu provizii, lemne, ca să putem să ne-ncălzim.

A început și școala iară mai toți boboci-s în careu
Unde-a trecut atâta vreme? parcă așa eram și eu!
Când au trecut atâtea toamne? of Doamne, am îmbătrânit,
Părul mi-e nins în plină toamnă, doar inima n-a-ncărunțit!

Ea tot iubește bat-o vina, chiar de e toamnă-n emisferă
Arunc ochiade la vecina (mai tânără, din altă eră!)
Ea îmi zâmbește enigmatic și mă întreabă cu-nțeles:
Tataiule, e grea sacoșa, hai să ți-o duc și dai un ness!

Strănută, păpădia!

                      de Nelu Preda


A fost odat’ un tăureci la fel ca orișicare,
Hălăduind peste imaș, păscând cu nepăsare
Sub soarele strălucitor și dătător de viață,
I se-arătă un bulgarăș pe lujer de verdeață.
El curios adulmecă acea minunăție
Și se-ntrebă în mintea lui: oare ce va să fie?
Parcă mâncare nu ar fi, nici vreo viețuitoare -
Strănută, păpădia-atunci a și-nceput să zboare
În mii de umbreluțe ce, au năpădit imașul,
Cu dansul lor unduitor uimiră tăurașul.
Porni atunci entuziast și orice păpădie,
O strănută și-i risipi semințele-i o mie.
Într-un târziu, a ostenit cu joaca asta nouă
Se-ntoarse la saivan, și-apoi a început să plouă.
O lună mai târziu văzu imașul năpădit
De zeci de mii de bulgărași și a rămas vrăjit.
A înțeles că-n joacă lui a semănat cu viață
Imașul coliliu acum în zori de dimineață.
La fel și noi, ce ”semănăm” în glumă sau în joacă,
Vom și culege negreșit chiar dacă n-o să placă.
Căci tăureciu'-avu noroc – n-a semănat cu spini,
Ci cu semințe de verdeață imașul din vecini.

E toamnă

                                         de Nelu Preda


E toamnă iar afară, împrejur, cărările-nfrunzite ne așteaptă
Cu nerăbdare merg și pot să jur, că tu ești nelipsită ca o treaptă
În calea către dragostea supremă, care se cuibărește între noi
Iubito,  sunt într-o dilemă: e bun sau rău un meteo cu ploi?

E bine să rămânem în odaie, cu cheia răsucită vinovat?...
Ca un pretext va fi să fie-o ploaie, să nu mai coborâm deloc din pat.
Să depănăm la vise și alinturi, privind la ploaia ce ne bate-n geam
Reamintindu-ne de-acele mituri, și stihuri despre râu și ram?!

Sau bine-ar fi să fie numai soare, să admirăm copacii arămii
Din parc mergând la o plimbare, pe lângă crizanteme mii și mii?
Să mergem mai apoi la o terasă, cu must și sfârâitul de pastamă,
De mână să te țin a mea frumoasă, pe nimenea tu să nu iei în seamă.

Apoi, pășind pe-al frunzelor covor, ce se așterne aur pe alee
Să mergem către casa cu pridvor, și strat înmiresmat de azalee.
Să ascultăm cum sus prin nori, în zbor spre depărtări mai calde
Se-ndeamnă stoluri de cocori, înșiruiți precum smaralde.

E toamnă-afară-a mea iubită, dar sufletul mi-e iată plin
De-o primăvara nesfârșită, și-al tău neprețuit alin.
Cu tine-alături orice toamnă, din emisfera boreală
E un nimic sublimă doamnă, iubirea mea, vis de beteală!

La mulți ani tuturor românilor oriunde ar fi! - Omagiu ție...

                                   
                                                                                                     


Omagiu ție sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii
Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii
Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii,
Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii.

Omagiu ție scump stindard, tu i-ai condus la luptă dreaptă
Pe-ai noștri pui de leu ce ard, s-arate-a vitejiei treaptă;
Să-și apere iubita țară, de cotropiri să o ferească,
Iar pentru cei ce-ar jindui, în veci să nu mai îndrăznească.

Omagiu ție steag de luptă, victorii multe-ai petrecut
Cu-nsuflețirea cea eruptă, vitejii multe-ai cunoscut.
Noi te cinstim acum și-n veci, cu roșu galben și albastru,
Chiar dacă vorbele ni-s seci, a te descrie, ești un astru!

Petale de vis...

                  de Nelu Preda


Petale de vis am sperat să-mi aduci
În somn legănat de șoapte sublime,
Dar tu ai venit sprijinit de uluci
Duhnind a trăscău și plin de grăsime.

Dar eu te-am iertat  – am promis
Căci mâna-ți virilă purta o ”povară” –
Buchetul de roze – petale de vis,
Puțin ”șifonat”, mi-a adus primăvară.

Dar am să te iert, și acum și-altă dată,
Căci nu pot trăi fără tine nicicum,
Petale de vis mi-umplu inima toată
Când simt al buchetelor tale parfum.