Sonetul credinței

                     de Nelu Preda


Eu sunt creștin însă nu fac tam tam:
Credința-mi eu prin fapte-o manifest
Iar tot ce scriu este un simplu test,
Cuvântul fiind și spadă și balsam.

Că ești cu Tatăl e ușor a scrie
Însă nu-l aminti la orice pas -
Frumosul Lui nu are nici impas,
Nici urmă de habotnicie.

Când scrii, fii scurt, concis ca El,
Nu-ți lăbărța credincioșia
În versuri care au ca țel

De-a înnegri noian hârtia,
Clamând iubirea pentru El!...
Fă ”practica”, nu ”teoria”!

Poți?

                           
 de Nelu Preda

Poți mângâia o lacrimă, poți săruta un vis?
Și poți iubi cu patimă fără vreun compromis?
Răspunsu-l știi dar nu mi-l spui căci n-ar mai fi mister
Oricum, ca tine altul nu-i și nu vreau să disper

Că n-o să-mi mângâi lacrima izvor de fericire
Și n-o să-mi stâmperi patima care mă ține-n fire.
M-oi săruta ca pe-al tău vis de-alean și contopire
Și îmi vei șterge (știu precis) lacrima de iubire.

Poți mângâia o lacrimă, poți săruta un vis?
Iubirea mea va fi atunci fără de compromis!

Generație de sacrificiu

                   de Nelu Preda


 Suntem o generație de sacrificiu, la fel părinții noștri-au fost,
N-avem nici casă nici serviciu, sau dacă-avem e plătit prost.
N-avem nici viitor, prezentul ne-alungă orice optimism
Fiindcă ne doarme parlamentul, și-a năzui e un truism.

Învățământul e în stază, și pregătește doar șomeri
Poate cel mult agenți de pază cu diplome de ingineri.
E plină țara azi de malluri, iar fabricile-au dispărut
 Masiv se emigrează-n valuri, la muncă în necunoscut

În vestul ”rece” și distant, ca cetățeni de rangul doi,
Având statut de azilant, și slujbe de cărat gunoi.
Ca cetățeni europeni avem doar multe obligații
De muncă să rămânem țepeni, să ascultăm și observații.

În țara noastră-s azi stăpâni toți veneticii și-mbuibații
Toți, altceva decât români, conduc destinul ăstei nații!
Păduri, ogoare și petrolul, sunt stăpânite de străini:
La guvernanți le-au dat obolul – câțiva nenorociți țechini.

Și au vândut-o pe nimica, pe noi asemenea poporul,
Nu au știut deloc de frica, a ce le-aduce viitorul!
Căci am răbdat destul și osul, ni-i scrijelit azi de cuțit...
Gata, v-ajunge-atât cu ”rosul”, și ”hoitul” s-a cam împuțit!

Ne-am săturat de sacrificiul atâtor zeci de generații
Care-au muncit spre propășirea nefericitei ăstei nații!
Tot ce-au agonisit părinții, voi ați furat într-o decadă
Și toată istețimea minții ați folosit-o pentru fraudă.

Treziți-vă cât mai e vreme, dați-ne țara înapoi
Căci noi nu ne vom teme s-o luăm cu forța de la voi!...
Iar dacă vom vedea că voi nu vețí găsi soluție,
Atunci precis vom declanșa o nouă revoluție!