Poetul

                  de Nelu Preda

Din ascuțimea penei scrie stihuri
Măiastre sau mai calpe uneori
El sufletul l-așterne-n versuri
Ce mângâie tacit ca niște flori.

Cuvântu-l modelează-n noapte
Neliniști și trăiri transfigurând
Se-aud apoi ușor în șoapte
Prin troznetul din sobă îngânând.

Nu vrea nici glorie, nici faimă
Vrea doar ca versul său să fie
Cu înțeles, să aibă noimă
Și-un dram din cea filozofie

Folositoare-n ale vieții
Nu doar cuvinte sunătoare
Cotabile la cursul pieții
Brizbrizuri nefolositoare.

Să-i spuneți dacă-l întâlniți
Că-i sunteți cititor fidel
Iar versul mult i-l prețuiți
Și sunt puțini cum este el.

Va ști atunci că n-a muncit
În van la versu-i frământat
Ecoul fiind acel dorit
Efortul binecuvântat.

4 comentarii:

  1. Cu siguranţă, acest lucru îl ai de la cei ce-ţi citesc poezia cu ,,sufletul,, şi-ţi apreciază efortul creativ. Interesantă idee pe care ai abordat-o şi, în aceeaşi măsură şi maniera transpunerii ei în versuri. Felicitări.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu siguranta efortul nu este in van. Spor la treaba in continuare si la mai mare! :)

    RăspundețiȘtergere