Poetul

                  de Nelu Preda

Din ascuțimea penei scrie stihuri
Măiastre sau mai calpe uneori
El sufletul l-așterne-n versuri
Ce mângâie tacit ca niște flori.

Cuvântu-l modelează-n noapte
Neliniști și trăiri transfigurând
Se-aud apoi ușor în șoapte
Prin troznetul din sobă îngânând.

Nu vrea nici glorie, nici faimă
Vrea doar ca versul său să fie
Cu înțeles, să aibă noimă
Și-un dram din cea filozofie

Folositoare-n ale vieții
Nu doar cuvinte sunătoare
Cotabile la cursul pieții
Brizbrizuri nefolositoare.

Să-i spuneți dacă-l întâlniți
Că-i sunteți cititor fidel
Iar versul mult i-l prețuiți
Și sunt puțini cum este el.

Va ști atunci că n-a muncit
În van la versu-i frământat
Ecoul fiind acel dorit
Efortul binecuvântat.

4 comentarii:

  1. Cu siguranţă, acest lucru îl ai de la cei ce-ţi citesc poezia cu ,,sufletul,, şi-ţi apreciază efortul creativ. Interesantă idee pe care ai abordat-o şi, în aceeaşi măsură şi maniera transpunerii ei în versuri. Felicitări.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, stimată doamnă pentru citire și apreciere!

      Ștergere
  2. Cu siguranta efortul nu este in van. Spor la treaba in continuare si la mai mare! :)

    RăspundețiȘtergere