Poeziile Mele - Nelu Preda

                    de Nelu Preda Privirea ta mă fascinează Cu-a ei sclipire de smarald, Aproape că mă penetreză Și sufletul mi-l simt mai cald. Privirea ta-i alunecoasă, Șăgalnică mă săgetează, O simt cât este de focoasă Dar tot mă imobilizează. Privirea ta, mi-așa de dragă, Eu viața toată mi-aș dori Să știu că mă cuprinde-ntreagă Robit, sub ea aș înflori!

                                        de Nelu Preda Suntem cu toți corăbii pe valurile vieții, Străbatem ape calme, sau aprige furtuni Cu-ntunecimi de noapte în geana dimineții, Ajungem să ne pierdem prin negrele genuni. Bat vânturi de la pupa, care ne propulsează Pe marea existenței s-ajungem campioni, Sau ne rup velatura și toți ne-abandonează Riscând  atunci deriva spre rolul de pioni. Talazuri ne inundă a sufletelor cale* Noian de sentimente ce nu-l putem opri Îndrăgostiți, visăm ținuturi boreale, Ne cufundăm în marea de vise roz sau gri. Ne căutăm perechea cu care să plutim Alăturea formând sublim catamaran**, La bine și la rău tot unitari să fim Prin valurile vieții răzbatem an de an. *Cală-Cale: compartiment(e) de mărfuri al unei corăbii sau vapor **Catamaran: ambarcațiune cu două chile(corpuri) unite prin traverse

                                        de Nelu Preda Iubito, dragostea m-a copleșit, Ți-am cumpărat acest inel s-o consfințească Cu toate că acum sunt rătutit, Sper gânduri bune-acesta să-ți trezească. Întâmplător ne-am întâlnit La coadă stând să cumpărăm covrigi, Te-am remarcat atunci subit - Ți-am dat o sfoară ca să nu te frigi. Emoționată, însă ronțăind Mi-ai mulțumit zâmbind fermecător, Eu te-am privit cu mare jind, Și-am ronțăit la rându-mi cu mult spor. Te-am invitat la suc și-ai vrut - Credeam că m-am născut a doua oară, Dar pentru tine m-am temut Când a-nceput subit să plouă-afară. Aveam umbrelă, și gândind: Doamne, mi-ai dat un mare avantaj! Spre casă amândoi pășind, Să te sărut cum să îmi fac curaj? E-un an și nu exagerez, Noi ne iubim sublim, ca-ntâia oară. Lăngă inel eu anexez... Și un covrig rotund, legat cu sfoară!

Cât te-am iubit, nu o să știi vreodată, Erai ca aerul pe care-l respiram, Ca plaja pentru marea-nvolburată Sau frunzele pentru-nverzitul ram. Cât te-am iubit, nu poate să îți spună Nici teiul lângă care te-așteptam, Nici strălucirea razelor de lună Sub care eu la tine doar visam. Cât te-am iubit aproape c-am uitat, A fost demult, cândva în tinerețe Iar ieri te-am întâlnit și-am ezitat, Să mă apropii și să-ți dau binețe. Cât te-am iubit - e prea târziu acum, Chiar dacă-ai vrea și tu să mă iubești Ar fi precum un biet poem postum Citit doar dacă tu binevoiești. Cât te-am iubit!