De Înviere

De Înviere îngeri se scobor
Din cer, cu-nfățișare omenească
Dar poposesc întâi lângă vreun nor,
Să-și stingă aura Dumnezeiască.

Și merg cu-
acei ce ruga o ridică,
Către Iisus, Păstorul Fericit,
Care în chin s-a stins, dar fără frică
Să-nvingă moarte-a izbândit.

Răsună psalmi suavi ca vechi litanii,
Miros de smirnă, mir, și liliac,
Din suflete alungă vârsta, anii,
Și nimeni nu mai crede-n zodiac.

În cimitir ard candele aprinse,
Lumină pentru cei ce s-au sfârșit,
Și ramuri de finic la cruce prinse,
Tot ritualul fiind desăvârșit.

La miezul nopții clopote răsună,
E semnul că Iisus a înviat
Și-nconjurăm Biserica Străbună,
Cu-alai, iar sărbătoarea s-a-ncheiat.

Și pâlcuri, pâlcuri, toți având făclii,
Merg către case aducând lumină,
A doua zi ei aducând solii
Că-i Paștele și este-o zi senină.

E ziua mea!

E ziua mea, și n-am nici un regret,
Însă forțat am renunțat la tort
Fiindcă m-am procopsit cu-n diabet,
Însă sunt zdravăn, fac orice efort!

E ziua mea, și nu-mi doresc prea mult:
Doar să mai scriu o nouă poezie
Ce se-adresează publicului cult,
Care degustă-această fantezie.

E ziua mea, și iată-i cer senin,
Fac astăzi primăveri vreo 54
Dar vârsta sincer o resimt puțin,
Viața-i precum spetacolul de teatru!

E ziua mea, am fost felicitat,
De cei ce mă iubesc – care contează,
Iar celorlați le spun că e păcat,
Și-i voi trata așa cum mă tratează!

Alerg!

Alerg, și cad, și iară mă ridic,
În cursa vieții, lungă alergare,                                    

Și poți să crezi că nu mai simt nimic
Când stau cu îndârjire în piciore.

Obstacole multiple-am înfruntat,
Cu fruntea sus și ochii scăpărând,
N-am ezitat și nu m-am lamentat,
Deși sudoarea-mi cade picurând.

Am izbândit când mulți se îndoiau
Că voi răzbi în lunga alergare,
Acum din viață sigur știu să iau
Ce-i important și sigur cu valoare.

Alerg, și cad, și iară mă ridic,
E important să fiu un finalist
În cursa vieții, vieții îi dedic
Un suflet cald cu luciu de-ametist! 

”Suntem doar cerșetori” - parodie după ”Statui de visători” de Camelia Ardelean

Statui de visători                 Suntem doar cerșetori
    de Camelia Ardelean                                         de Nelu Preda
Statui de visători, sculptate-n lut,                  Suntem doar cerșetori cu mâini de lut,
Iubirea ne insuflă zilnic viață,                         Cerșitul ne e unic mod de viață,
Pe-o pistă scufundată-n absolut –                 Pe zi profitul nostru absolut --
O destinație ascunsă-n ceață.                        O nebuloasă pentru-ANAF-u’-n ceață.

Marionete triste, fără sfori,                              În zdrențe largi legate doar în sfori,
Ne-nghesuim pe scena în ruină.                    Tot corpul nostru pare o ruină,
Doar dragostea ne umple de candori,           Stârnim în trecătoare doar candori,    
Când nu e înecată în rășină.                           La cimitir, mirosul de rășină

La poarta nemuririi facem sluj,                      Ne face pentru-n ban să stăm în sluj,
Dar timpul ne-a postat pe coji de nucă.        Pentru-o colivă ce-i cu miez de nucă.
Lucrăm în Timișoara, stăm în Cluj,               Cerșim în Timișoara, dar și-n Cluj,
Sfidând și soarta noastră hăbăucă.              Sfidând Poliția ce-i hăbăucă.

Ne spunem cât de bine mai trăim:               De-ar ști creștinii traiul ce-l trăim:
Avem vacanțe-avem și libertate!                  Nu tu program, deplină libertate!
Însă cu toate-acestea ne simțim                  Bani mulți, povara nu o mai simțim,
Un șir de morți, într-o maternitate.              Copii avem cât o maternitate.

Statui de visători..., ce minunat!                  Suntem doar cerșetori..., ce minunat!
E-o artă, azi, să te menții pe gheață.           Trăim intens ca un patinator pe gheață,
În ringul existenței, demodat,                      Chiar dacă jobul pare demodat,
Ne toarcem firul sumbru, de paiață...         O viață-avem și nu e de paiață...

”Pe caldarâm” - parodie după ”Pe portativ” de Camelia Ardelean

       Pe portativ                         Pe caldarâm      
Din cenușă-au înflorit speranțe,                  În băutură-am înecat speranțe,
Le-am udat cu stropii de argint,                  Îngurgitând din cupe de argint,
Izvorâți din clipe ce nu mint,                       Sunt mitoman și știu numai să mint,
În iubirea fără de restanțe.                           Iar la-ntreținere am doar restanțe.

M-am retras cu timpul la șuetă,                   Cu alți bețivi azi sunt la o șuetă,
Încetând comerțul prohibit                          Chiar de ar fi alcoolul prohibit
Cu iluzii-aflate-n deficit,                               Consumul tot n-ar fi în deficit, 
În plăpânda sorții piruetă.                            Și beau până ce cad în piruetă,

Azi mai țin în palme nori de vise,                Pe caldarâm adorm și cad în vise,
Dar remarc, pe-al vieții portativ,                  Sunt asurzit pe-al nopții portativ,
Câte-o notă sună incisiv,                             De-o notă disonantă incisiv,
E-un concert cu ușile închise!                    Când bat în Iad la ușile închise!

De Florii

Azi de Florii, Florine și Florica,
Primiți cele mai calde din urări,
Să fiți voioși, să nu știți ce e frica,
Prosperi să fiți și doldora-n cămări.

Alături de cei dragi voi să petreceți,
Acestă zi a numelui ce-aveți,
În dans și ospătare să vă-ntreceți
Din suflet supărarea s-o ștergeți.

S-aveți o viață lungă și ferice,
Și plină de iubire, romantism,
Să fiți iubiți precum Euridice,
Nu vă-ngenunche nici un cataclism!

Să curgă banii ca din ceruri ploaia,
S-aveți o sănătate ca de urs,
Iar la necazuri să întoarceți foaia,
În optimism și țel fără recurs.

O ultimă urare v-adresez:
Să vă păstrați un suflet de copil,
Un curcubeu sublim în ecosez
Vitraliu de culori în unic stil!

”Amintiri nevolnice” - Parodie după ”Amintiri statornice” de Camelia Ardelean

Amintiri statornice                   Amintiri nevolnice
   de Camelia Ardelean                                                       de Nelu Preda
Te-aș alunga din amintirea mea,                   Te-aș alunga din debaraua mea
Cum toamna grea alungă, fără milă,           Și din apartament, fără de milă,
O ultimă scânteie infantilă,                             Căci ai o minte slabă, infantilă,
Restantă pe un cer de alagea.                         Țesută ca un văl de alagea.
  
Tivită e distanța dintre noi                             Infimă e distanța dintre noi,                         Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte.         Enormă-i cantitatea de cuvinte,
Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte,       Ți-am ascultat atâtea jurăminte,
Răsună sec minutele din ploi.                        Păcatele nu-ți spală mii de ploi.
  
Privesc în gol prin zidul de tăceri                  Privesc uimită zidul de tăceri,
Și simt acut blestemul amânării                    Facturi ce sunt supuse amânării,
Cum cade pe cortina delăsării,                      Ești exemplarul cras al delăsării,
Furându-mi timp din clipele de ieri.            Furându-mi timp, și bani, și primăveri.
  
Un foileton de lacrimi s-a sfârșit,                  Un foileton de ceartă s-a sfârșit,
Începe unul nou – singurătatea.                    Mă faci ca să aleg străinătatea,
Mă strâng în brațe umbre din cetatea         De ciudă, azi, îmi părăsesc cetatea,
Aceluiași scenariu obosit.                                Cu tine să trăiesc am obosit.
  
Adorm discret cu chipul tău în gând,             Adorm cu greu, avându-te în gând,
Simt urletul cu glas de neființă                        Ești cea mai detestabilă ființă,
Din mintea-mi răvășită de dorință,               Să nu te întâlnesc e-a mea dorință,
Sub lujerul iubirii tremurând.                         Adorm târziu în noapte, tremurând.
  
Și molipsită de făptura ta,                                 Și speriată de făptura ta,
Mă zbat absurd sub nori de neputință,          Să te iubesc îmi e cu neputință,
Sfârșesc damnată, fără de voință,                  Azi bag divorț, sunt plină de voință,
Să mă sfărâme-a patimii ghiulea.                  Căci mariaju-a devenit ghiulea.

E Sfântul Gheorghe!

E Sfântul Gheorghe, Mare Mucenic,
Și Mare purtător de biruință;
În cinste voastră un pahar ridic,
Și vă doresc doar bine și putință

Să izbândiți în tot ce vă doriți,
 Iar ziua voastră Gheorghe și Gheorghița
Cu toți cei dragi să o sărbătoriți,
Și sănătoasă să vă fie ființa!

Acestă zi de mare sărbătoare
Creștină, să vă crescă și credința,
Și până-n primăvara următoare
Să nu cunoașteți ce e suferința.

Să fiți la față luminoși și zdraveni
La trup și suflet fără de prihană,
Și astfel sigur voi veți deveni
Cunoscători de-a sufletului hrană.

De ziua numelui eu vă doresc,
O viață lungă cu prosperitate
Cu fericire, și vă mulțumesc,
Pentru citire și sinceritate!

Pe-un picior de plai...

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai,
Iată se-ntâlniră și se sfătuiră,
Mândri senatori, delapidatori,
Cum să izbândească să mai prelungească
Mandatele lor, și să stea în for
Încă patru ani, plini de somn și bani.
Neavândă măsură, pun candidatură
Pentru-a fi aleși, chiar de-s înțeleși
Să vândă păduri ca niște scursuri,
Să facă legi rele, pentru muhaiele,
Să-și dea pensii mari ca niște avari,
Salarii umflate, prime-ndestulate,
Bani pentru chirii, și-alte șmecherii.
Și nefiind de-ajuns, averi și-au ascuns
Tocmai în Bermude, sau aici la rude.
Toți sunt sărăcuți, n-au nici doi leuți
După declarații, trăiesc din donații!
Măre se-ntâlniră și se sfătuiră
Cum să însăileze, bani să candideze,
Dar nu banii lor, bani de la popor!
Vor lua pe-nserat, de la un magnat
Bani ca danie, de campanie
Ce-i vor da-napoi, înmulțiți cu doi,
Publice contracte, cu falsuri în acte,
Truc în licitații, fără contestații.
Zis, și-apoi făcut, ei s-au încrezut
În promisiuni, până într-o luni;
Când primiră banii, s-au trezit sărmanii
C-o mare belea, Fiscul, DNA!...
Și-au dormit, firesc, la Beciul domnesc,
Cum au meritat, și au meditat:
Ni s-a cuvenit, tot ce-am dobândit?
Am trăit regește, luxul se plătește
Munca-nnobilează, mita degradează!

Din clocot de gânduri...

Din clocot de gânduri se naște frumosul,
Ofranda ce-i scrisă cursiv pe hârtie,
 Cu câtă sudoare, dar nimeni nu știe
Iubirea cu care și-aduce prinosul

Cuvântului scris, destinat a ajunge
În sufletul celuia care-l citește;
Cu-atâta migală el îl meșterește,
Odată citit, să ajungă a unge.

Din clocot de gânduri se naște frumosul,
Poetul e doar instrumentul divin,
E versu-i cu miere dar și cu pelin,
Căci om e și el, nesfârșit păcătosul! 

E primăvară iar...

E primăvară iar iubito, iubirea noastră va-nflori
Precum toți mugurii din ramuri, ce vor îmboboci;
Sub Soarele de-aprilie, noi vom sărbători,
Un jubileu al dragostei ce s-o statornici.

E primăvară și mi-e dor de flori de liliac,
Să le culeg, să ți le dărui, iar tu să mi te bucuri;
Sub foișor să ne iubim și să făcem conac,
Să-mpărtășim cu dragoste atâtea mii de lucruri.

E primăvară și e verde, din nou al nostru suflet,
Chiar dac-avem de-acum nepoți, suntem adolescenți,
Cu simțuri vii și sprinteni iar la minte și la umblet,
Cu ochii larg deschiși privim efervescenți.

E primăvară, și-or mai fi și altele la fel,
Dar pentru noi e unică cea în desfășurare,
De vreo treizeci de primăveri împărtășim un țel,
Iar frumusețea ta e vie, fără asemănare!

E primăvară iar, iubito!