Albe versuri...

Albe versuri scriu poeții siluindu-și muzele,
Le recită cu emfază țuguindu-și buzele –
Vor să compenseze ritmul și măsura șchiopătate,
Ocolite cred, din lene, cu-atâta seninătate!

Scriu metafore de-a valma fără nici o legătură,
Abstracționând talentul ce li-i dat de la natură;
Caută cu dinadinsul modernismul ce-i  în vogă
Contestând poemul clasic cu un drept ce și-l arogă.

Știu că este loc sub soare pentru orice creatură,
Iar într-o bibliotecă, pentru orice scriitură,
Dar păcatul este mare să vă irosiți talentul
Prinși de modernismul care vă absoarbe ca torentul!

4 comentarii:

  1. Remarca acida, dar necesara. Atitudinea ta corecta, exprimata prin vers, va fi perceputa si de cei care scriu, doar de dragul scrisului. Felicitări pentru poezie, Nelu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru citire și apreciere, Tina! Să sperăm că va avea efect, deși parcă mă îndoiesc!

      Ștergere
  2. Eu n-am inteles niciodata chestiile abstracte si nici nu mi-au placut. Poeziile, picturile, desenele etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De înțeles le înțeleg, Cristi, dar refuz să le plasez în categoria esteticului, asemeni ”Cumințeniei pământului”!

      Ștergere