Atât te iubesc poezie...

Atât te iubesc poezie, încât îmi pierd zile și nopți
Migălind vers pe hârtie, sperând că o să m-adopți;
Mă lupt cu rigorile rimei, măsurii, și ritmului dat,
Cu regulile prozodiei, și versu-mi ușor s-a schimbat

În bine, sau rău, cititorul desigur va fi decident
Dar vreau să sper că viitorul, să poată fi polivalent -
Să scriu tot mai mult, tot mai bine, pe-al orișicui înțeles,
Cu versuri senine și pline de tâlc și de subînțeles.

Atât te iubesc poezie, în tine-mi găsesc fericirea,
Și când mai ești și erezie, tu îți justifici menirea
De-a fi purtător de idee, de-a fi purtător de dreptate,
De-a fi a cuvintelor cheie, în drumul spre libertate!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...

Postări populare de pe acest blog