Mi-e dor de libertate...

Mi-e dor de libertate-n țara mea
În care strâmbătatea este dreaptă,
Iar hoții au curajul și ar vrea
Să ne-ngenunche treaptă după treaptă.

Mi-e dor de libertatea de cuvânt
Ce-ajunse să nu aibă greutate -
Scandăm degeaba la lozinci în vânt,
Iar hoții fac arest în libertate!

Mi-e dor de libertatea de-a munci,
Cu oarece folos și pentru mine,
Azi doar patronii  pot a porunci,
Și discreționar ne dau o pâine.

Mi-e dor de libertatea din trecut,
Dar nu se poate spune că-s nostalgic –
Și lucruri bune-atunci s-au petrecut –
Doar îmbuibații de-azi le iau în tragic –

E vremea lor, de tot ticăloșită,
Ne mint că n-avem productivitate
Dar ne plătesc (și nu cad în ispită!),
În acte doar salariul jumătate.

Și-ar mai fi multe de adăugat
Dar vă întreb: aceasta-i libertate?
De ce atâta sânge s-a vărsat,
Să facem vile-n loc de combinate?

Prin ”libertate” fabrici s-au distrus,
Capitalismul care azi tronează
Doar viciu și mizerii a adus,
Pe nimeni însă nu interesează.

Mi-e dor de libertatea ce-o avea,
În lume România de-altă dată,
E subjugată azi și-i o belea,
Această U.E. foarte lăudată!

4 comentarii:

  1. Revolta, foarte multă revolta si mult adevăr. Acest lucru transmiti Nelu, prin versurile acestei poezii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Tina, pentru citire și apreciere!

      Ștergere
  2. Bună poezie, Nelu! Are tot ce-i trebuie , te felicit! Am citit cu bucuria data de actul creator si cu tristetea cuvenita fata de mesaj. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere