Versuri

Noian de versuri îmi apar în minte,
Șiraguri de cuvânt meșteșugite,
Cu toate-n poezie reunite,
Menite doar pe cititor să-ncânte.

Condeiul le așterne cu migală
Pe coala de hârtie fremătând,
Metafore și epitete stau la rând
Să fie-ntipărite cu cerneală.

Și-apare câte-un vers năstrușnic,
Ce nu mă lasă să-i găsesc o rimă
Sau echivoc e ceea ce exprimă,
Și viciază ce vreau să comunic.

Sau alteori înlocuiesc o strofă,
Ce mi se pare că nu-i reușită,
Și-atunci e sigur ștergerii menită,
Iar scrisul e o treabă limitrofă

Cu orice artă-n care tot efortul
De a crea  frumos și pe-nțeles,
Ce e menită cititorului ales,
Și iată fac cu stăruință totul

Sper a-i crea prin vers un univers,
În care să mai uite grija vieții,
Și să se plimbe-n roua dimineții
Cu pas destins cât ar avea de mers.

Scriu versuri, asta-mi place, asta fac,
Cu multă sau puțină iscusință –
Însă depun atâta străduință,
Încât mai bine scriu, și scriu, și...tac!

4 comentarii: