Andante...

Andante, nu te mai grăbi, admiră cerul și pădurea
Cât nu sunt norii fumurii și n-a tăiat în ea securea.
Andante, ia-o mai ușor, de ce atâta frenezie
Când viața-i scurtă de trăit și-i loc și pentru poezie?

Andante, nu te mai grăbi să tragi concluzii din cuvinte,
Așteaptă, faptele vorbesc și nu țin loc de jurăminte.
Andante, nu iubi decât iubirea de e-mpărtășită,
Și nu vei suferi în van, nu-ți va fi viața răvășită.

Andante, nu te mai grăbi, viața oricum e trecătoare
Admiră stelele pe cer, fii visător, plin de candoare,
Și dacă după toate astea, simți că vei fi deja-mplinit,
Andante, – ești pe calea bună și sigur vei fi fericit!

4 comentarii:

  1. Cam asa e, graba strica treaba. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Cristi! Merci pentru citire și semnul lăsat!

      Ștergere
  2. ,,Andante, nu iubi decât iubirea de e-mpărtășită,
    Și nu vei suferi în van, nu-ți va fi viața răvășită.,,
    Frumos și înțelept îndemnul din versurile tale, Nelu. Să privim călătoria și, să nu anticipăm naufragiul. Interesantă abordare. Mi-a plăcut poezia ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, Tina pentru lectură și considerațiile asupra poeziei!

      Ștergere