Andante...

Andante, nu te mai grăbi, admiră cerul și pădurea
Cât nu sunt norii fumurii și n-a tăiat în ea securea.
Andante, ia-o mai ușor, de ce atâta frenezie
Când viața-i scurtă de trăit și-i loc și pentru poezie?

Andante, nu te mai grăbi să tragi concluzii din cuvinte,
Așteaptă, faptele vorbesc și nu țin loc de jurăminte.
Andante, nu iubi decât iubirea de e-mpărtășită,
Și nu vei suferi în van, nu-ți va fi viața răvășită.

Andante, nu te mai grăbi, viața oricum e trecătoare
Admiră stelele pe cer, fii visător, plin de candoare,
Și dacă după toate astea, simți că vei fi deja-mplinit,
Andante, – ești pe calea bună și sigur vei fi fericit!

Comentarii

  1. ,,Andante, nu iubi decât iubirea de e-mpărtășită,
    Și nu vei suferi în van, nu-ți va fi viața răvășită.,,
    Frumos și înțelept îndemnul din versurile tale, Nelu. Să privim călătoria și, să nu anticipăm naufragiul. Interesantă abordare. Mi-a plăcut poezia ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, Tina pentru lectură și considerațiile asupra poeziei!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...

Postări populare de pe acest blog