Nu-mi vine să mai scriu...

Nu-mi vine să mai scriu – parc-aș urla la lună,
Nu pot schimba cu versul o lume prea nebună –
Credeam că doar frumosul aduce bunătate,
Dar mulți aduc urâtul cu-așa seninătate

Că te întrebi cum oare pământul îi susține,
Și ce resort ascuns urâtul îl deține
Încât se răspândește ca ciuma, epidemic,
Iar binele cu greu, de parcă e endemic?

Atâta urâciune cuprinde lumea noastră,
Și națiuni întregi au soartă prea sihastră –
E foamete în lume, dar și obezitate,
O, Doamne, unde ești ca să le vezi pe toate?!

Nu-mi vine să mai scriu, decât dac-aș putea,
Cu versul să alint, să schimb lumea cea rea,
Iar rănile-oblojite de-un vers ce-i clăditor,
În suflet ca și-n trup va fi vindecător.

6 comentarii:

  1. In lume exista parca din ce in ce mai multe rele... Trist dar adevarat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este, Cristi! Mulțumesc pentru citire și semnul lăsat!

      Ștergere
  2. şi pana ajută,dar până nu o schimbi în topor,nu rezolvi nimic!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil, domnule Miron! Cu lupii trebuie să vorbești pe limba lor! Mulțumesc pentru citire și semnul lăsat!

      Ștergere
  3. Bravo, Nelu! Am citit cu placere versul tau tot mai bun. Cat despre revolta si tristetea exprimata in poezie ...suntem cu totii partasi! Cu drag!

    RăspundețiȘtergere