Turnul Babel

Sunt tot mai multe atentate
Iar sfinții și-au uitat menirea,
Pe dos sunt lucrurile toate
Și-nsingurată-i omenirea.
 
Nici Soarele nu mai e Soare,
Ne pârjolește nemilos,
Nici umbra nu mai dă răcoare,
Iar sufletul ni-i tot mai jos,

Nu mai cunoaștem ce e mila,
Ajutorarea pentru-aproape,
Doar banul este șef, și pila,
Și nu ne ”scaldă” mii de ape.

Poluăm cu îndârjire totul,
Chiar și-aerul de-l respirăm
Ne facem loc avid cu cotul,
Pe scena vieții s-aclamăm

Doar nulități oportuniste
Alese, culmea, democratic
Ce au doar scopuri egoiste,
Și nici o calitate, practic.

Iar foametea face ravagii,
La pol opus obezitatea –
Aleșilor le dăm sufragii,
Dar unde duc umanitatea?!

Ridică-n slăvi globalizarea,
Și-o nouă ordine ne spun,
Egală cu-omogenizarea,
Căci statul național nu-i bun!

Și uite-așa, un nou turn Babel
Vor făuri pe-acest Pământ,
Iară poporul, blând ca el,
Îi va urma chiar și-n mormânt!

Comentarii

  1. Foarte buna poezia ta, Nelu! Ai surprins aspectele realitatii care ne inconjoara, din pacate. Imi place modul cum ai construit aceasta revolta interioara a ta. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...

Postări populare de pe acest blog