Armonie

Se-aude susur de izvoare,

Și mierle ciripesc ușor –

Zefirul suflă ca o boare,

Iar păpădii plutesc în zbor.

Un pâlc răzleț de căprioare,

Mai paște-n liniște-n zăvoi,

Deși e seară și în zare

Se văd sosind turme de oi.

Ușor foșnește-n plopi frunzișul,

Privighetori cântă-n surdină,

Pe maluri urcă-ncet suișul

Mioare cu lâna seină.

E-atâta armonie-n jur,

Pe cer încep s-apară stele,

Și liniștea prinde contur,

Cu pace-n gândurile mele.

Pot spune că-i un colț de rai,

Cum nu am să mai văd curând,

Care mă lasă fără grai,

Și-n liniște stau admirând.

Într-un târziu merg către casă,

Căci noaptea și-a intrat în drept –

Dar armonia cea frumoasă,

S-o văd din nou, abia aștept.