Tu taci...

Tu taci, iubito, ce-ar mai fi de spus?
Eu știu că nu mai am mult de trăit;
Se pare c-am ajuns către apus,
Iar boala grea acum m-a biruit.

Inseparabil dragul ne unește,
Mistuitor ca focul în vulcan,
Eram precum e apa pentru pește
Și ne iubeam mai mult an după an.

Tăcerea ta,  iubito, e ca mierea,
Ascunde-n ea adâncuri de sublim,
Doar ochi-ți scapără și mângâierea
Privirii tale-mi spune că trăim

O dragoste curată și intensă,
Iar timpu-i de acuma limitat;
Tăcerea ta îmi dă acum dispensă,
Și pot să mor cu sufletu-mpăcat.

6 comentarii: