Fabula stăncuței

O stăncuță cam zburlită,
Și la minte zăpăcită,
A clocit gândul valid
Să se-nscrie-ntr-un partid.

Și-a avut mare succes –
Croncănea în toate, des;
Ea pe toate le știa
Chiar dacă le bâjbâia.

Că-n al orbilor palat,
Chiorul este împărat,
Și-a ajuns sub jurământ
Ministru la-nvățământ.

Cum avea și ceva carte,
A-nceput schimbări în toate:
Nu vreau profesionale,
Nici licee industriale!

Nici programa nu e bună –
Facem alta într-o lună!
Manuale-alternative –
Cele vechi sunt cognitive!

Într-o lună-a bulversat
Tot sistemul bun de stat,
Iar sărmanii școlărei,
Cintezoi și câțiva miei

Care n-au urmat liceul,
Pasc pe margini eleșteul –
Sunt șomeri, dar absolvenți;
Pot ajunge delincvenți!

Și tot sub al ei mandat,
Doctorate-au comandat
Alte stăncuțe din stat,
Și le-au luat prin plagiat.

Astăzi țara este plină
De mulți doctori de duzină –
Ca stăncuța croncănesc,
Dar munca o ocolesc.

Morala:

Nu-i da prostului putere,
Fiindcă ajutor nu cere –
Neavând discernământul,
Ruinează-nvățământul!

6 comentarii:

  1. Umor negru. Din păcate, așa stau lucrurile în ceea ce privește învățământul românesc. Prin versurile tale, ai abordat punctual aspecte concrete. Spirit critic, satiră virulentă, adevăr trist. Acest lucru am văzut, citindu-ți poezia. Felicitări, Nelu. Ai atins sufletul profesorilor. Frumoasă atitudinea ta. Se vede, că ai avut și ai respect pentru școală și profesori.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, Tina! Sufletul tău de profesoară a erupt!

      Ștergere
  2. Punct ochit,punct lovit!Bine zici,chiar dacă adevărul e trist!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este, Mihaela! Mulțumesc pentru citire și semnul lăsat!

      Ștergere