Criticilor mei

Intrai în ”lumea” poeziei,
Am fost primit ca azilant –
Să dau frâu liber fanteziei
Nu e ușor, e chiar frustrant.

Pe site-uri sunt ”bisericuțe” –
Se gratulează reciproc,
Se dau pe versuri ”în bărcuțe”,
Ca nou venit nu prea ai loc;

Să n-ai vreo virgulă greșită,
Facile îți sunt rimele,
Limbajul nu e de elită –
Ce mai, sunt ca enzimele!

Te descompun cu nonșalanță,
Se pare c-asta-i hrana lor
În viața fără de substanță
Ce-o au, de-a lungul zilelor

Găsesc un debușeu frustrării,
Și critică orice ad-hoc,
Nu văd de valuri spuma mării,
Sunt indivizi fără noroc.

Dar nu-i nimic am blogul propriu,
Unde-mi sunt critici cititorii
Adio deci, mi-e prea impropriu
Contactul des cu detractorii.

4 comentarii:

  1. Pai cititorii se obisnuiesc cu blogul si asteapta cu nerabdare postarile noi.
    Nu e necesar sa publici in alta parte unde exista invidiosi. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, poezia e un mesaj pentru ei! N-o să renunț la a publica și pe site-urile de specialitate, cu toate inconvenientele de rigoare. Merci pentru lectură, Cristi!

      Ștergere