Pas la pas...

Pas la pas, pășim în viață,
Drumul este presărat
Cu deșert dar și verdeață,
Binefaceri sau păcat.

Pas la pas, le ducem toate,
Cu iubire și efort –
Să le-nvingem, da, se poate;
Dragostea ne e resort.

Pas la pas, cu demnitate,
Și iubire noi pășim –
Chiar de-avem intimitate,
Toate le împărtășim

Cu prieteni buni, de-o viață,
Care nu ne-au părăsit,
La-ncercări făcut-au față
Și ne-au întovărășit.

Lor le mulțumim acum,
Că ne sunt aproape,
Pas la pas, pe-același drum,
Chiar de-s și hârtoape!

Ești o minune...

Ești o minune-n viața mea,
Ai apărut când nu speram –
Blândă, cu ochi de peruzea,
Mirat de tine eu eram,

Căci mi-ai părut de neatins,
Distinsă, demnă, sfidătoare –
Timiditatea mi-am învins –
Ți-am adresat o întrebare;

Am discutat și ne-am plăcut,
Sunt sigur, n-a fost întâmplare –
Destinul asta a făcut –
Aproape inima mă doare

De bucurie și-mplinire,
C-am reușit să te cunosc –
Mi-am dat acuma întâlnire
Cu tine și miroși a mosc.

Ești o minune, știi și tu,
Sunt fericit să te iubesc –
Și asta-mi umple sufletu’,
Ce pot să mai nădăjduiesc?!

Lințoliu

Peste suflet simt ca un lințoliu,
Se răsfiră frunzele în vânt –
Se depun ușor pe Capitoliu,
Singura scăpare-i în mormânt.

Toată viața este  o fantasmă,
Goi ne naștem, goi plecăm din ea –
Hai să punem de o cataplasmă,
S-o mai îndulcim cât s-o putea.

Peste suflet simt ca un lințoliu,
Nu-mi mai pasă, fie ce o vrea –
Doar Iisus mai are-n portofoliu
Drumul către izbăvirea mea.

Bate vântul...

Bate vântul tare-afară, inima mi-o înfioară,
Dar ușor se face seară, viforul se mai coboară –
Te aștept cu nerăbdare – ești frumoasă ca floare,
Și nu este o-ntâmplare – părul tău e ca o boare

Trupul svelt de balerină, pielea rumenă, velină,
Ochi rotunzi fără de vină – mă pătrund de mă leșină.
Te așezi în poala mea – ai parfum de micșunea,
La fereastră-i o perdea – te ascunzi pe după ea.

Vântul bate tare-afară, dragostea spre noi coboară,
Ne-nvăluie ca o sfară – cu miros de lăcrimioară.
Te iubesc și mă iubești, înger pentru mine ești –
Bate vântul ca-n povești, te-ai ascuns; mă păcălești?

Poetul

Poetul se transpune în cel ce îl citește
Și după-mprejurare e tânăr ori copil,
Bătrân, - orice ființă, el o închipuiește,
Și-n versul lui găsești asta în mod subtil.

Nu, nu e fantezie lumina din cuvinte,
E sentimentul sincer și nu e vânt hoinar,
Poetul scrie viața, iar viața nu te minte,
Iar cine-l înțelege, are un pic de har!

Mi-e versul un refugiu, un loc pentru odihnă,
Un ram ce înfrunzește în primăvara vieții –
În scris găsesc alinul și-un sentiment de tihnă,
Din miezul nopți-adânc spre geana dimineții.

Mi-e versul alinare, fântână răcoroasă –
Pe arșița din suflet cu el eu mă adap,
Răsar și sentimente – recolta e mănoasă,
Și-atunci entuziast, spre alte versuri sap!

Vin cititori să bea din slova vaporoasă,
Pe care eu am scris-o cu sârg și dăruire –
Acesta-s eu, poetul și dacă nu-s acasă,
Să m-așteptați să vin, – vă dau și găzduire!