Lințoliu

Peste suflet simt ca un lințoliu,
Se răsfiră frunzele în vânt –
Se depun ușor pe Capitoliu,
Singura scăpare-i în mormânt.

Toată viața este  o fantasmă,
Goi ne naștem, goi plecăm din ea –
Hai să punem de o cataplasmă,
S-o mai îndulcim cât s-o putea.

Peste suflet simt ca un lințoliu,
Nu-mi mai pasă, fie ce o vrea –
Doar Iisus mai are-n portofoliu
Drumul către izbăvirea mea.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...

Postări populare de pe acest blog