Poetul

Poetul se transpune în cel ce îl citește
Și după-mprejurare e tânăr ori copil,
Bătrân, - orice ființă, el o închipuiește,
Și-n versul lui găsești asta în mod subtil.

Nu, nu e fantezie lumina din cuvinte,
E sentimentul sincer și nu e vânt hoinar,
Poetul scrie viața, iar viața nu te minte,
Iar cine-l înțelege, are un pic de har!

Mi-e versul un refugiu, un loc pentru odihnă,
Un ram ce înfrunzește în primăvara vieții –
În scris găsesc alinul și-un sentiment de tihnă,
Din miezul nopți-adânc spre geana dimineții.

Mi-e versul alinare, fântână răcoroasă –
Pe arșița din suflet cu el eu mă adap,
Răsar și sentimente – recolta e mănoasă,
Și-atunci entuziast, spre alte versuri sap!

Vin cititori să bea din slova vaporoasă,
Pe care eu am scris-o cu sârg și dăruire –
Acesta-s eu, poetul și dacă nu-s acasă,
Să m-așteptați să vin, – vă dau și găzduire!

4 comentarii:

  1. Îndemn la lectură. Sigur, vin cititorii tăi fideli, Nelu. Unii mai greu. Deja e iarnă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, Tina, iarna ar fi un motiv de lectură suplimentar. Merci pentru citire și semn!

      Ștergere