E iarnă-n munți...

E iarnă-n munți, s-au pus troiene, pe piscuri, văi și pe poteci,
Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci.
E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci,
Iar urșii hibernează-alene în scorburile lor adânci.

Ies lupi-n haită să vâneze câte un cerb mai slăbănog,
Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă-n stog
De vânători și pădurarii ce au în grijă tot vânatul
În iarna asta; primăvara, o să le-mpuște. Al lor păcatul!

Pe drumurile din pădure, trec sănii șir, trase de cai,
Pline de strigăte voioase din piepturi prinse în alai,
Cu zurgălăi prinși la zăbală și cușme dacice pe cap,
Și chiote pe care munții cât sunt de mari nu le încap.

Pe pârtii se întrec schiorii în pluguri și în cristiane,
Iar cozile la teleschiuri dau încasări de milioane.
Miros de vin cu scorțișoară și țuică fiartă cu piper –
Iar faptul că sunt la dietă, mă face-aproape să disper!

E iarnă-n munți ca o poveste de pe tărâmul fermecat,
Aș sta mai mult, dar timpul liber îmi e de slujbă ferecat –
Mă-ntorc spre urbe cu tristețe – ce-a fost frumos s-a terminat,
Însă în suflet port amprenta sejurului de neuitat! 

6 comentarii:

  1. Nostalgia iernii, cu tot alaiul de frumuseti ce insoteste acest anotimp. Acest lucru exprimi tu prin versurile poeziei tale. Am citit cu plăcere, Nelu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru citire și cuvintele calde, Tina!

      Ștergere
  2. Faine versuri! Se potrivesc perfect cu anotimpul alb. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi munţii au farmecul lor, mai ales iarna, dar şi versurile tale sunt pe măsura peiajului de basm! Frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Ștefan, pentru citire și apreciere!

      Ștergere