Apariție editorială - Nelu Preda - ”Poeme pentru tine”

   Dragi prieteni, am plăcerea să vă anunț apariția primului meu volum de versuri ”Poeme pentru tine”, sub egida Editurii ”Izvorul cuvântului”. Doritorii îl pot procura prin comandă la  mobil: 0729965207 sau la adresa de e-mail preda.nelu2@yahoo.com. Lectură plăcută!







Timp nebun...

Timp nebun, unde zbori așa iute cu mine
Laolaltă prin vremuri și simțiri reci, străine?
Stai ușor, domolește-ți curgerea cea nebună,
Lasă-mi timp să mai merg cu iubita de mână;

Fii blajin, dă-mi răgaz să mai scriu un poem,
Despre-a noastră plimbare, de-al iubirii blestem
Ce răceala  absurdă a adus între noi
Și în suflet durere ne-a turnat – suntem goi.

Am ajuns doi străini – cât de mult ne-am iubit!
Timp nebun, numai tu soarta ne-ai urgisit
Și din trupul ce-am fost – astăzi doi singurateci,
Despărțiți, suferim precum caii zănateci

Ce-au scăpat dintr-un țarc – al iubirii ocol,
Și se-nvârt lângă dânsul făr’ să aibă potol;
Libertatea e grea fără gram de iubire...
Timp nebun, poți să-mi legi dreptul la fericire!

Adu-mi draga-napoi, cu iubirea ei caldă,
Să mă-mbăt de amor care sufletu-mi scaldă –
Să fim iar amândoi doar un cuget și-un trup
Simțământul iubirii să-mi dea har să erup!

Mi-e inima...

Mi-e inima cuprinsă de amoc,
Să bată-n liniște nu vrea de loc –
Dar o tratez constant cu poezie,
Iar liniștea-i adâncă și târzie.

Mi-e inima cuprinsă de tristețe,
Și mă gândesc ades la tinerețe
Când colindam fără vreo apăsare –
Acum nu-i mădular care nu doare.

Noroc, fiindcă versul îmi alină
Durerea; ziua mi-este lină
Și pot cu-atâta vis și fantezie
Să evadez total în poezie.

Mi-e inima cuprinsă de amoc
Dar pot să spun că este un noroc,
Fiindcă toată frământarea sa,
Îmi dă idei și iată pot pansa

A sufletelor aspră, grea robie,
Cu evadarea într-o poezie
Care să facă cugetul ușor
Și după asta simt c-aproape zbor!

Să vină primăvara...

Să vină primăvara, răsară ghiocei!
M-am săturat de ger și recea promoroacă,
De vifor și ninsoare cum e de obicei
În iarna mohorâtă și rece și posacă.

Să vină primăvara, mai iute cu alai
De păsări călătoare în crânguri ciripind,
Cu crudul verde-al ierbii ce-o apărea pe plai
Și cuiburile pline de rațele clocind.

Să vină primăvara, cu soare strălucind
Și parcurile pline de-ndrăgostiți la braț,
Cu ziua mult mai lungă și ore răsucind,
În orologiul vieții tot timpul să-l înhaț.

Să vină primăvara, acum, nu mai târziu,
Căci nu mai am răbdare cu iarna asta surdă –
Vorbesc și-i spun atâtea din toate ce le știu,
Doar, doar, s-o îndura să plece cu-a ei ciurdă.

Să vină primăvara, îi dau un ultimatum
Acestei ierni urâte ce nu vrea să mai plece,
Și o blestem să-i sece puterile, și-acum,
Plecând să ne-ocolească, să nu mai fie rece!