Mi-e inima...

Mi-e inima cuprinsă de amoc,
Să bată-n liniște nu vrea de loc –
Dar o tratez constant cu poezie,
Iar liniștea-i adâncă și târzie.

Mi-e inima cuprinsă de tristețe,
Și mă gândesc ades la tinerețe
Când colindam fără vreo apăsare –
Acum nu-i mădular care nu doare.

Noroc, fiindcă versul îmi alină
Durerea; ziua mi-este lină
Și pot cu-atâta vis și fantezie
Să evadez total în poezie.

Mi-e inima cuprinsă de amoc
Dar pot să spun că este un noroc,
Fiindcă toată frământarea sa,
Îmi dă idei și iată pot pansa

A sufletelor aspră, grea robie,
Cu evadarea într-o poezie
Care să facă cugetul ușor
Și după asta simt c-aproape zbor!

4 comentarii:

  1. Versurile tale ne ajuta si pe noi, cititorii, sa evadam in poezie. Multumim, Nelu, pentru ca in mod constant, ne incanti cu poezia ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cea mai buna terapie: versurile dintr-o frumoasa poezie! :)

    RăspundețiȘtergere