Mi-e inima...

Mi-e inima cuprinsă de amoc,
Să bată-n liniște nu vrea de loc –
Dar o tratez constant cu poezie,
Iar liniștea-i adâncă și târzie.

Mi-e inima cuprinsă de tristețe,
Și mă gândesc ades la tinerețe
Când colindam fără vreo apăsare –
Acum nu-i mădular care nu doare.

Noroc, fiindcă versul îmi alină
Durerea; ziua mi-este lină
Și pot cu-atâta vis și fantezie
Să evadez total în poezie.

Mi-e inima cuprinsă de amoc
Dar pot să spun că este un noroc,
Fiindcă toată frământarea sa,
Îmi dă idei și iată pot pansa

A sufletelor aspră, grea robie,
Cu evadarea într-o poezie
Care să facă cugetul ușor
Și după asta simt c-aproape zbor!

Comentarii

  1. Versurile tale ne ajuta si pe noi, cititorii, sa evadam in poezie. Multumim, Nelu, pentru ca in mod constant, ne incanti cu poezia ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cea mai buna terapie: versurile dintr-o frumoasa poezie! :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...

Postări populare de pe acest blog