Să vină primăvara...

Să vină primăvara, răsară ghiocei!

M-am săturat de ger și recea promoroacă,

De vifor și ninsoare cum e de obicei

În iarna mohorâtă și rece și posacă.

Să vină primăvara, mai iute cu alai

De păsări călătoare în crânguri ciripind,

Cu crudul verde-al ierbii ce-o apărea pe plai

Și cuiburile pline de rațele clocind.

Să vină primăvara, cu soare strălucind

Și parcurile pline de-ndrăgostiți la braț,

Cu ziua mult mai lungă și ore răsucind,

În orologiul vieții tot timpul să-l înhaț.

Să vină primăvara, acum, nu mai târziu,

Căci nu mai am răbdare cu iarna asta surdă –

Vorbesc și-i spun atâtea din toate ce le știu,

Doar, doar, s-o îndura să plece cu-a ei ciurdă.

Să vină primăvara, îi dau un ultimatum

Acestei ierni urâte ce nu vrea să mai plece,

Și o blestem să-i sece puterile, și-acum,

Plecând să ne-ocolească, să nu mai fie rece!