Postări

Se afișează postări din mai, 2017

Te-am căutat...

Imagine
Te-am căutat în visele de noapte, Te-am căutat în visele de zi – Și-am auzit a tale șoapte Dar nu te mai pot auzi, Căci liniștea ce-i așezată Între noi doi e doar părere, E cu tumult amestecată Și dragostea nicicând nu piere. Te-am căutat și te mai caut – În mine însumi te găsesc, Ești precum sunetul de flaut – Armonios și-așa firesc Încât mă-ntreb: e doar părere Sau ești cu-adevărat a mea?! Nu, nu simt urmă de durere Căci dragoste nu este grea. Te-am căutat și te-am găsit, Sau, oare m-ai găsit pe mine?... E clar că asta ni-i ursit Iubito deci, rămân cu tine!

Te iubesc necondiționat!

Imagine
Ești ultima salvare pentru mine, De mine însumi tu mă vei salva – Mi-e sufletul mormane de ruine Și-n sentimente se va dizolva – Sunt sentimentele controversate Mă-ndeamnă ca să fug, dar și să stau – Sunt gesturile-ți dezinteresate – Iubirea ta o simt și da, o vreau! Dar oare îți voi da eu pe măsură Iubire din al meu suflet rănit Cât tu îmi dai ca pe o băutură, Iubirea - panaceul potrivit?! Ești tu atât de bună, răbdătoare, Încât s-accepți un suflet zdrențuit? Mi-e teamă - știi, iubirea doare Și-așa ca tine n-am mai întâlnit Pe nimeni care să mă înțeleagă, Să vadă ceea ce e bun în mine Și iată sentimentele ne leagă Iar împreună sigur va fi bine! De-aceea mulțumesc Divinității Că pașii noștri s-au intersectat, Și-acum declar public ”Cetății”, Că te iubesc necondiționat!

Înflorire

Imagine
Mă uit la chipul tău ca o narcisă De alb, și cu sclipiri de peruzea În ochi, căci dragostea promisă Te face să-nflorești iubita mea. Și te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Iar ăsta este numai începutul Unei idile, – floare prea-nflorită, Ce se transformă să-și arate fructul Un fruct al dragostei curate Ce arzătoare se consumă Pentru a reînvia când poate – Vom salvgarda orice cutumă Și vom fi unici toată viața, Nonconformiști și voluntari Cum înflorind și-arată fața În flori mai  mici, esențe tari.

Cât vă mai rabdă...?

Imagine
Cât vă mai rabdă azi pământul, hapsâni cu inima de piatră? Țării îi pregătiți mormântul, căci nu iubiți a noastră vatră! Ați pus tot statul la mezat: petrol, și gaze, și uzine, Și băncile-ați devalizat, ca să vă meargă vouă bine! Din tot ce-a fost cândva de preț - învățământ și sănătate, Tratate astăzi cu dispreț, plecat-au în străinătate Și medicii și studențimea dau azi tributul băjeniei, Tratând și-mbogățind Apusul în detrimentul României! Și-n parlament dorm șobolanii, ce rod bugetul sforăind În largi fotolii, căci dumanii se fac că lucră legiuind, Dar scot doar legi avantajoase pentru penali și mafioți; Votează sinecure grase și alocații mari la hoți Căci nu se știe ca pământul când vor ajunge-n pușcărie, Și-și pregătesc așezământul s-aibă confort și veselie! Pensionarii fac azi foamea, iar muncitorii doar o mint, Noroc că s-a-ncălzit  și vremea, iar gerul, boala n-o mai simt! Străbunii în mormânt se-nchină când voi pământul ni-l vindeți,

De când e lumea,...cuvântul!

Imagine
De când e lumea și pământul, esențial a fost cuvântul – Chiar dacă-i scris sau recitat, pe scenă, sau înregistrat Cu siguranță el clădește și inima o simți cum crește – Efluviu cald de-nțelepciune, de la acel care îl spune. De când e lumea pe pământ, cuvântul dat ca jurământ A fost păstrat și respectat de omul drept, adevărat, Iar cel ce-aruncă vorbe-n vânt, fără să țină-al său cuvânt Cu greu găsește loc sub soare, doar în palat sau închisoare. De când e lumea bună, rea, cu toți găsim un loc în ea, Milionari ori cerșetori, cuvântului suntem datori – El ne ridică și coboară, prin el ajung atâți să moară, Deci fiți atenți, nu abuzați, atunci când îl utilizați!

Când lumea...

Imagine
Când lumea deveni-va dreaptă - (Și-asta va fi la Sfântu-Așteaptă!) Toți vor avea un rost mai bun Chiar dacă stau într-un cătun. Când lumea deveni-va bună - (Și-asta-i așa un fel de glumă!) În plopi vor crește doar fripturi, Pentru pârdalnicele guri. Când lumea deveni-va rai - (Și n-o să fie-n luna mai!) Toți răii deveni-vor buni Și nu vor mai ”sufla-n cărbuni”. Când lumea nu ne mai încape - (Și-n Lună vor acum să sape!) Suntem mai singuri, în mulțime, Și-nguști de prea multă lățime. Când lumea fi-va în sfârșit, Cum n-o simțim și ne-am dorit, Cu certitudine dormim Și nu am vrea să ne trezim!