Poeziile Mele - Nelu Preda

Fă-mă Doamne, vârf de munte, să rămân cu capu-n nori, Să am pletele cărunte când trec șiruri de cocori. Fă-mă Doamne, vânt de vară răcorind amiezile, Să contemplu din înalturi câmpul și livezile.   Fă-mă Doamne, rău ce curge, răcorind câmpiile, Să mă scurg ușor la vale mângâind sălciile. Fă-mă Doamne, dor de ducă, cugetele să îndemn, Depărtările să-nvingă, pasul să le fie demn. Fă-mă Doamne, vers duios, glas de fluier și caval, Inimi dragi să oblojesc când m-aud în recital. Fă-mă Doamne, litere,  să rămân în veșnicie, Scris în vers meșteșugit, pe o coală de hârtie!

În visele de zi te-am reclădit, în visele de noapte te-am visat Și în absența ta-s nefericit – mă-ntreb: să fiu eu oare blestemat - Căci nu te am aproape lângă mine, viața asta rău ne-a depărtat Iar nopțile sunt lungi fără de tine și eu mă simt mereu neconsolat? Dar dragostea nestinsă va rămâne, în suflet, pân ă ne vom revedea, De dor tu ești cuprinsă, știu prea bine, iar depărtarea e atât de grea. Ne vom vedea, știu bine în curând, fiindcă iubirea ne arată drumul Iar sufletul ce-ți este fremătând, va răspândi iubirea ca nebunul. Te-am reclădit ades în gândul meu, avid de tine și de plinătatea Simțirii tale, însă sper ca eu să-ți simt curând și ingenuitatea, Să fim un tot, scăldat doar în iubire, acea iubire pură și senină Ce emulează înspre nemurire; iubito, fii a inimii regină!

              Azi                                           Dezamăgire         de Camelia Ardelean                                                    de Nelu Preda       Ucigătorul meu cu ochi căprui,                                 Chiar dacă ochii-ți sunt căprui,   Ți-am rătăcit parfumul prin poeme,                          Și scrii cu-atâta meșteșug poeme Azi nu mai sprijini cerul nimănui                               Ce nu-s folositoare nimănui, Și nu-i mai zici minunii să mă cheme.                        Să nu trimiți copilul să mă cheme Ne-am adunat bucățile de nor,                                  Când vezi c-afară a ieșit un nor, Cu tot cu vise strânse-n cazemată,                            Ce pare dens precum o cazemată   Azi nu mai pot din stele să cobor,                              Să-mi ceri doar mie storul să-l cobor, Tu să mă cerni prin zările de vată.                             De parcă-ai fi clădit din clei și vată! Oricâte ploi s-au răstig