Fă-mă Doamne!

Fă-mă Doamne, vârf de munte, să rămân cu capu-n nori,

Să am pletele cărunte când trec șiruri de cocori.

Fă-mă Doamne, vânt de vară răcorind amiezile,

Să contemplu din înalturi câmpul și livezile.

 

Fă-mă Doamne, rău ce curge, răcorind câmpiile,

Să mă scurg ușor la vale mângâind sălciile.

Fă-mă Doamne, dor de ducă, cugetele să îndemn,

Depărtările să-nvingă, pasul să le fie demn.

Fă-mă Doamne, vers duios, glas de fluier și caval,

Inimi dragi să oblojesc când m-aud în recital.

Fă-mă Doamne, litere,  să rămân în veșnicie,

Scris în vers meșteșugit, pe o coală de hârtie!